Cu Oliver Stone şi Wall Street: Banii nu dorm niciodată s-a petrecut exact acelaşi scenariu ca în cazul lui Francis Ford Coppola cu Naşul 3. Ambii au revenit după ani de zile (în acest caz, 22 de ani) cu personaje lipsite de vigoare şi cu lecţii de morală de predat. Machiavelicul agent de bursă de pe Wall Street, Gordon Gekko (Michael Douglas), se întoarce din închisoare aşa cum probabil se întorc mulţi ca el: ceva mai înţelept şi nostalgic.
„Greed is good” rămâne lecţia sa favorită, însă Oliver Stone o nuanţează: lăcomia e bună până la un punct, acela în care dragostea de bani se încrucişează cu o altfel de dragoste. Gekko are deci de recuperat 100 de milioane de dolari şi afecţiunea fiicei sale (Carey Mulligan), care nu îi poate ierta anii de absenţă. Intermediarul în această complicată „afacere” de inimă va fi Jack Moore (ShiaLaBoeuf), iubitul ei, care întruchipează morala lui Oliver Stone despre agentul de bursă. E isteţ, cinstit, dificil de manipulat şi foarte îndrăgostit (şi are succes – adică se poate şi aşa, fără scheme murdare).
Între primele zile ale lui Gekko în libertate şi împăcarea previzibilă cu fiica sa, se întinde un deşert arid de cifre, acţiuni leşinate şi discuţii aproape indescifrabile pentru spectatorul puţin obişnuit cu jargonul de Wall Street. Oliver Stone a spus tot ce avea de spus despre Wall Street acum 22 de ani.
În acest interviu, Michael Douglas – care a anunţat recent că s-ar putea retrage din cinema din cauza bolii sale – vorbeşte despre colaborarea sa cu Oliver Stone
