Autor: Carla Mona Gîlcă (mindshideout.wordpress.com)
De câțiva ani buni, ideea de Apocalipsă ca moment al învierii morților a (re)devenit extrem de populară. Și nu în sensul creștin, ci după tiparul lui George A. Romero, cunoscut regizor și scenarist ce a creat o serie de filme horror despre un potențial sfârșit al lumii, cauzat de zombi. Lansată în anul 2010, seria The Walking Dead, creată de Frank Darabont, nu e un simplu serial despre apocalipsă, inspirat de benzi desenate, nu e doar o vânătoare de zombi, e o poveste despre lupta pentru supraviețuirea umanității.
Unul dintre punctele sale forte este maniera realistă în care este spusă povestea. În primul rând, nu se jonglează cu imaginea unei omeniri stupid de optimiste și altruiste în fața catastrofei. Ceea ce arată serialul e că, indiferent de context, omul nu va deveni brusc mai bun, nu va avea vreo revelație, nu va renunța niciodată la sine, demonii interiori vor fi mereu acolo.
Va fi la fel ca în zilele noastre: nici mai bun, nici mai rău, capabil să facă orice pentru a-și proteja familia sau gata să-și măcelărească aproapele de dragul puterii și al vanității. Iar salvarea nu poate veni decât din partea celor suficient de atenți și raționali, capabili să opteze pentru calea cea grea: să rămână lucizi și umani într-o lume în care haosul domnește.
Deși cast-ul se schimbă de la un episod la altul, sunt câteva personaje care duc greul acțiunii, deci despre ele am să pot vorbi puțin. Ideea de bază este că, cel puțin la început, un grup de aproximativ 10 persoane colindă în lung și în lat Statele Unite, în căutarea unui adăpost împotriva morților-vii. În timpul acestei expediții, grupul pierde membri, se divide, se unește cu alt grup, pierde iar membri, câștigă alți oameni de nădejde, se stabilește într-un loc, este atacat, cutreieră iar drumurile și pădurile, găsește un alt adăpost și tot așa.
Istoria se repetă, însă în acest răstimp toți evoluează, devin mai agili, mai pregătiți, mai atenți, mai puternici. Legăturile care se formează între ei sunt tot mai trainice, se leagă prietenii, se nasc povești de dragoste, alte prietenii se dizolvă, inimilor nu pare să le pese prea mult de apocalipsă, doar de sentimente.
Lupta pentru supraviețuire
Rick (Andrew Lincoln) este liderul grupului – fost polițist, el se impune treptat, reușind să salveze viețile mai multor membri atunci când pleacă în căutarea soției și fiului său. La început separat de grup, reușește să câștige încrederea tuturor și devine autoritatea de care au cu toții nevoie pentru ca haosul să nu li se infiltreze în simțuri. Lori și Carl, familia pe care Rick încearcă s-o recupereze, joacă un rol foarte important, deoarece devin mărul discordiei între cei doi buni prieteni: Rick și Shane. Fost ofițer de poliție și el, Shane (Jon Bernthal) îi salvează familia și o evacuează din orașul lor deja copleșit de zombi, punându-și viața la bătaie.
Ceilalți doi piloni care mențin stabilitatea grupului sunt Glenn (Steven Yeun), coreeanul bun la toate, cel mai rapid, cel mai agil, cel care conduce expedițiile pentru provizii și reușește să scape basma curată din multe situații limită, și Daryl (Norman Reedus) – rebelul grupului, nonconformistul, cel care reușește să-și câștige locul în grup datorită abilităților sale de vânător, a loialității și a felului în care-și mânuiește arcul.
Nici personajele feminine nu se lasă mai prejos: Lori (Sarah Wayne Callies), Andrea (Laurie Holden) și Carol (Melissa Suzanne McBride) vor deveni la fel de pricepute în mânuirea pistoalelor și puștilor precum omologii lor masculini, evoluția lor este spectaculoasă, de la simple neveste speriate, la adevărate războinice. Mai târziu, vor apărea și alte personaje grozave în poveste, precum bătrânul Hershel și fiica sa Maggie, cireașa de pe tort fiind însă Michonne (Danai Gurira), negresa care mânuiește Katana la fel de bine cum Jamie Oliver mânuiește cuțitul.
În ceea ce privește personajele negative: atenție, sunt puține, dar cu adevărat malefice! Ultimul sezon se termină cu un cliffhanger de proporții, fanii seriei așteaptă cu sufletul la gură apariția celui de-al patrulea sezon. Din fericire, trailer-ul lansat zilele trecute arată cum nu se poate mai bine, plin de suspans și foarte captivant, în aceeași notă cu primele trei sezoane.
Zombii arată îngrozitor (de credibil)
Trebuie să menționez neapărat machiajul, care-i fantastic, zombii arată îngrozitor (de credibil). Beneficiind de niște investiții consistente la acest capitol și nu numai, echipa responsabilă de machiaj a reușit să creeze niște monștri cu adevărat înspăimântători (ar merita premii pe măsură). Ba chiar, în sezonul al treilea, pentru a indica deteriorarea cadavrelor odată cu trecerea timpului, tonurile folosite pentru machiaj au fost din ce în ce mai întunecate. Până și mișcările zombilor au fost în detaliu puse la punct, actorii participând la un soi de „școală a zombilor” pentru a învăța cum să meargă și să execute diferite gesturi.
În materie de episoade, toate au puncte culminante și intrigi interesante. Singurul neajuns este că TWD dă dependență, dar dacă te uiți la numele creatorului lui și la producțiile sale – Shawshank Redemption și The Green Mile sunt cele mai cunoscute – începi să înțelegi de ce are serialul atâta succes. Mâna lui Darabont se cunoaște, stilul său apropie publicul foarte mult de acțiune și personaje pentru că el știe cum să le transpună în așa fel încât fiecare să găsească măcar o părticică cu care să se identifice. Tocmai de aceea povestea este captivantă, ne pune oglinda în față și-apoi zâmbește peste umărul nostru: „Naivule, ce-ai crezut, că vine apocalipsa și toți oamenii vor vâsli în aceeași direcție?”
La început, totul se concentrează asupra bătăliei dintre om și zombi: ce face primul pentru a scăpa de atacul ultimului, cum se organizează, cum își trăiește viața și încearcă să țină aprinsă flacăra civilizației. Dar e al naibii de greu atunci când natura perfidă a unora de-ai tăi iese la iveală: cum să lupți pe două fronturi? Când din față te atacă morții, care vor să ia masa cu tine, tu fiind primul, al doilea fel și desertul, iar din spate te lovește cel alături de care lupți, cel care se presupune că trebuie să-ți apere spatele, ce te faci? De cine te ferești prima oară? Este fascinant cum, nici măcar în această situație ultimă, oamenii nu renunță la ambițiile meschine și și se lasă purtați de instincte ca niște animale într-o junglă de ciment.
