În lunile cât a stat în închisoare, apoi în arest la domiciliu, Roman Polanski (78 de ani) şi-a documentat prizonieratul pentru o greşeală de acum 30 de ani într-un film surpriză lansat marţi seară la Festivalul de Film de la Zurich – Roman Polanski: A Film Memoir, regizat de Laurent Bouzereau.
„Mai bine mai târziu decât niciodată”, a glumit Roman Polanski când şi-a ridicat premiul pentru întreaga carieră, cu o întârziere de doi ani. În septembrie 2009, când venea la festival să-l primească, fusese arestat în aeroportul din oraşul elveţian, în baza unui mandat emis de SUA în 1977. Regizorul le-a mulţumit în mod special angajaţilor închisorii, care i-au făcut şederea foarte agreabilă. Pentru că audienţa a luat-o ca pe o ironie, Polanski s-a grăbit să precizeze: „Nu glumesc, dimpotrivă”.
După ceremonia de înmânare a trofeului, presa a urmărit, în premieră mondială, documentarul despre care nu se ştia mai nimic înainte de proiecţie. Roman Polanski: A Film Memoir, regizat de Laurent Bouzereau, e o discuţie de aproape două ore dintre Polanski şi producătorul filmelor sale, Andrew Braunsberg, despre copilăria sa în Polonia şi fuga din ghetoul de la Varşovia, uciderea soţiei sale, Sharon Tate, filmele sale (scurte fragmente din ele au fost intercalate) şi fuga sa de trei decenii.
El repetă acuzaţiile de manipulare şi corupţie împotriva judecătorilor americani prezentate şi în documentarul Roman Polanski: Wanted and Desired (2008), de Marina Zenovich, însă nu aduce nimic nou despre cazul Samantha Greimer, potrivit „The Hollywood Reporter”. E, mai degrabă, un nou interviu despre povestea vieţii lui. „Ea este o dublă victimă: a mea şi a presei”, a spus Polanski despre femeia pe care o sedusese când avea 13 ani şi care a cerut, de câţiva ani, renunţarea la acuzaţiile împotriva lui.
De ce se întoarce Polanski la festivalul unde a fost arestat?
