„Cultiplexurile”, o alternativă la multiplexuri?

0
192

visegrad panel

Una dintre cele mai pasionante discuții de la Visegrad Film Forum, eveniment organizat cap coadă de studenții Facultății de Film și Televiziune din Bratislava, la mijlocul lunii martie – a fost pe marginea unui subiect care-i arde pe mai toți cineaștii independenți: distribuția filmelor non-Hollywood în cinematografe. Cât ajută festivalurile, cine vede filmele, când și unde le difuzăm online, cum salvăm sălile în Europa Centrală și de Est,  cum recuperăm banii investiți? Cine și cum se poate bate cu multiplexurile și de ce se înghesuie spectatorii la festivaluri, dar nu și după, când filmele intră oficial în săli?

Panel-ul „Journey of the film to the audience”, moderat de Alexandra Strelkova, de la Slovak Film Institute, i-a avut ca invitați pe Nikolaj Nikitin (Berlinale, School of Film Agents – SOFA), Radoslaw Drabik (KinoMedia), Diana Tabakov (DocAlliance, DAFilms.cz), Ivan Hronec (Film Europe), Sergej Stanojkovski (Film Forum Zadar, Avvantura Film Festival) și Ľubica Orechovská (Kinematograf, PubRes).

Cel mai interesant experiment pe tema asta vine din Polonia, unde distribuitorul Radoslaw Drabik a găsit alternativa perfectă la multiplex: un „cultiplex”. A închiriat un fost multiplex din Wroclaw și l-a transformat într-un loc dedicat exclusiv producțiilor mainstream, non-hollywodiene, numit Kino New Horizons, în prezent cel mai mare cinema de artă din Europa. „În primul an, am avut încasări aproape la fel de mari ca multiplexul de dinainte, care proiecta numai filme americane”, a spus Drabik.

Secretul stă în ofertă: când ai mai multe săli și mai multe filme, e ca și cum te-ai nimeri mereu în mijlocul unui festival cu filme europene, sud-americane, asiatice. „Dacă programezi filmul independent, de artă, într-o sală de cinema de tip vechi, creezi din start un nou obiect de nișă. Nu, eu vreau ca filmele mele să ruleze în cel mai mare cinema, în cele mai bune săli”, a adăugat Drabik. Kino New Horizons are 9 săli și un festival cu același nume, atașat.

kino  nowe horyzony

„Nu-mi mai bat capul cu multiplexurile, acolo se respiră alt aer”

Ivan Hronec, fondatorul Filme Europe Company – care asigură traseul unui film pe toate suporturile, de la cinema la TV și DVD/ online – a investit într-o astfel de clădire, în centrul Bratislavei, dar cu un singur cinematograf, Kino Film Europe. Soluția lui pentru a-și umple o sală mică, de 99 de locuri, într-un oraș de aproape 500.000 de locuitori, este programarea: „Dacă avem mai multe filme franceze în portofoliu, le reunim într-un program numit Crème de la Crème, de exemplu. Anul trecut, am avut 2500 de spectatori în 7 zile, ceea ce nu e puțin”, a detaliat Hronec.

El, personal, și-a luat gândul de la multiplexuri pentru filmele lui, după ani de bătălii semi-eșuate. Filmele europene nu doar că-și vor găsi rareori loc în „prime time”, dar nici nu-și află publicul în mall-uri. „Spre deosebire de cineaștii hollywoodieni, noi avem nevoie de frații și surorile noastre. Doar că am învățat că nu există cu adevărat o rețea în Europa. Fie te bazezi pe Brussels-muscles, fie îți sufleci mânecile și faci ceva pe cont propriu. Așa că am decis  să nu-mi mai bat capul cu multiplexurile, acolo se respiră alt aer. Oamenii care vin acolo caută filme americane”.

Și Croația, Slovacia, Macedonia, ca și România, suferă din cauza lipsei cinematografelor. 80% dintre sălile din Croația sunt în multiplexuri, ceea ce îi lasă pe distribuitorii de film independent aproape fără alternativă. „România și Macedonia sunt două exemple de țări unde foarte multe săli au fost închise în ultimii 20  de ani. În România, din 400 au rămas cam 30, iar în Macedonia e și mai crunt, sunt doar câteva pentru o țară întreagă”, a detaliat Nikolaj Nikitin, selecționer la Festivalul de la Berlin.

Campaniile de resuscitare a rețelei alternative n-au șanse în lipsa fondurilor alocate pentru echipament și renovare. Caravane cu ecrane pe roți, seri de film, campanii ample, distribuitorii din Europa Centrală și de Est le-au încercat pe toate. Singurul care pare să fi găsit rețeta până acum e Radoslaw Drabik, care a adus Cinemateca în multiplex.

Mai multe festivaluri decât filme

Un subiect de dispută au  fost festivalurile. Cât ajută ele în promovarea unui film și cât de mult înghite, de fapt, din audiență? „Festivalurile ne mănâncă din audiență și plătesc prost filmele. Când am cerut o taxă pentru un film la Karlovy Vary, era să fiu crucificat! Dar ce înseamnă 500 de euro pentru un distribuitor?”, a ridicat problema Ivan Hronec. „Festivalurile ne mănâncă 70% din audiență, ceea ce e un dezastru”. Sergej Stanojkovski a dat exemplul orașului croat Zadar unde, dacă un film rulează într-un festival local, e ca și mort pentru distribuitor.

Însă filmele independente mici n-ar avea parte nici măcar de atât, dacă n-ar fi selectate în festivaluri, a intervenit Nikolaj Nikitin. „Festivalurile sunt multiplexurile noastre. N-o să vezi niciodată James Bond într-un festival pentru că  nu are nevoie. Trebuie să colaborăm și să negociem”. În orice caz, se fac mai multe festivaluri decât filme – a fost revelația dezbaterii: „Astăzi, sunt peste 10.000 de festivaluri în toată lumea. Numai 329 au loc în fiecare an în Berlin. Deci, se fac mai multe festivaluri pe planetă decât filme. Și mi-e teamă că, dacă Brussels-muscles va continua să dea bani către festivaluri, vor fi din ce în ce mai puțini pentru filme”, a continuat selecționerul.

Circa 400 de filme au avut parte de expunere anul acesta la Berlinală, care a atins recordul la  numărul de spectatori, cu 330.000 de bilete vândute. „Nu cred că masele au gusturi, ele trebuie educate. Sălile noastre sunt pline pentru că oamenii au încredere în noi. Dacă ai un curator renumit, oamenii vor veni pentru că au încredere în el”, a spus Nikitin.

Lansări online

Diana Tabakov (DocAlliance, DAFilms.com) a venit cu experiența platformei online. Doc Alliance are în portofoliu în jur de 950 de documentare, majoritatea accesibile contra cost. Deși luptă constant cu pirateria, rezultatele încep să se vadă: „Într-o săptămână, un film dintr-o retrospectivă poate avea 20.000 de vizionări. Dar un titlu mai vechi din arhivă poate strânge în 6 luni doar circa 100 de euro”, a explicat Diana Tabakov.

Câștigurile sunt mici pentru majoritatea titlurilor, însă e un început. Ca să fie cu un pas înaintea site-urilor de torrents, Doc Alliance organizează lansări day-and-date, simultan, pe mai multe canale – în cinema, online și pe TV. Prețurile pentru subscriberi sunt mai degrabă promoționale: de la 0,50 la 5 euro. Nou-veniții primesc acces la 10 filme pentru doar 3 euro, pe o perioadă de două luni. Iar unele sunt oferite gratis

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here