Una dintre cele mai aşteptate vizionări de la Festivalul Anonimul a fost un film marca Steven Soderbergh, pe care critica internaţională l-a văzut pentru prima dată la Cannes, în selecţia oficială: Behind the Candelabra/ Viaţa mea cu Liberace. Filmul, o producţie HBO (probabil va fi difuzat la TV şi nu în cinematografe), are ca sursă cartea autobiografică a lui Scott Thorson, iubitul lui Liberace timp de 5 ani, începând din 1977, spre sfârşitul carierei excentricului pianist.

Steven Soderbegh începe cu o ironie afectuoasă. E atent la detaliile vestimentare (şi ce detalii!), la accesorii, la lux, la ticurile şi gesturile gay ale personajelor, la schimburile de priviri şi rânjetele cu subînţeles (ce de-a râsete şi comentarii la Anonimul, mai toate de la publicul masculin).

Liberace, acest apostol al excesului şi al opulenţei kitsch (pe care le-au adoptat mai târziu Madonna, Lady Gaga sau Hugh Hefner), e excelent interpretat de Michael Douglas, aproape de neimaginat în rol, înainte de a-l vedea pe ecran. E, de fapt, primul său film după bătălia cu cancerul, iar vulnerabilitatea lui serveşte perfect rolului. Pentru el a învăţat să cânte la pian, a urmărit ore întregi de filmări cu Liberace, i-a studiat gesturile. Matt Damon, întinerit considerabil de machiaj şi peruca blondă, îl joacă pe tânărul ingenuu prins în capcana de aur a unui prădător de lux.

Prezentat lui Liberace de către un prieten, Scott e adus în mansion-ul lucitor (scenografia e fastuoasă) al lui Liberace, în timp ce altul o părăseşte, şi dresat rapid într-ale luxului. I se schimbă garderoba, i se cumpără maşină, i se pun inele şi brăţări de aur, i se pompează încredere în vene (şi medicamente de slăbit). Din scaunul de cinema, bănuieşti că viaţa lui de animal de lux va fi scurtă.

În autobiografia lui Thorson se vorbeşte de iubire, de tandreţe, de adopţie (Liberace ar fi vrut să-l înfieze) şi cum cealaltă perspectivă nu există, cartea şi filmul nu fac decât să sporească fascinaţia pentru personaj. Relaţia lor e extrem de firească pentru cei apropiaţi, însă e ţinută departe de ochii lumii – Liberace i-a dat în judecată pe toţi cei care au scris/ spus public că ar fi homosexual şi a întreţinut constant confuzia privind sexualitatea lui dând interviuri despre preferinţele lui în materie de femei.

Soderbergh merge pe linia cărţii şi urmăreşte dinamica relaţiei dintre cei doi, de la răsfăţul de început, închişi în casa lor uriaşă şi ultra-luxoasă, la distanţarea dinspre final, când Thorson devine dependent de droguri. Singura adevărată excentricitate a lui Liberace e să-i ceară lui Thorson să-şi facă operaţie estetică, să semene mai mult cu el cel din tinereţe.

Spre final, tonul filmului se schimbă. Liberace e, la urma urmei, un bătrân vulnerabil şi singur, dar care îşi permite luxul de a-şi satisface orice plăcere. Are suficienţi bani cât să-i plătească pe toţi tinerii părăsiţi care îl dau în judecată (e o vorbă celebră a sa: „I cried all my way to the bank!”).

Steven Soderbergh e amuzat de toată această farsă întreţinută  cu sume uriaşe: chiar avea cineva dubii, în acei ani, că Mr. Showmanship nu era gay? Cu umorul său afectuos, dar percutant, Behind the Candelabra (apropo, un candelabru nu poate ascunde nimic) e probabil una dintre cele mai bune comedii despre celebritate, exces şi vanitate din ultimii ani.