Listă/Grilă

Festivaluri

Cronică. Charleston

Coincidența face ca, în același weekend, să se lanseze în România două filme ale căror titluri vin din aceeași zonă:  Foxtrot și Charleston. La foxtrot, partenerii se întorc mereu de unde au plecat, în timp ce charleston-ul implică un schimb de parteneri, detalii în care cei doi regizori, Samuel Maoz respectiv Andrei Crețulescu, găsesc analogii cu filmele lor, fără ca vreunul să... Continuare →

(TIFF 2018) Anti-războaie: “Donbass” și “Foxtrot”

La TIFF 2018, două filme ale unor regizori participanți direct sau martori ai conflictelor din țările lor  privesc războiul critic, din perspective diferite (și dintr-o altă etapă a durerii), dar complementare. Donbass Venit direct de la Cannes (unde a câștigat premiul pentru regie al secțiunii Un certain regard) Donbass e un film furios și un alt strigăt de disperare al regizorului... Continuare →

Concepte, jafuri și experimente – Corespondență de la Berlin (III)

Foreboding Ultimul film al japonezului Kiyoshi Kurosawa, Foreboding, punct de atracţie pentru fanii horror, prezentat în secţiunea Panorama, începe bine dar se prăvăleşte rapid. Ezotericul Pulse m-a fascinat acum mulţi ani, dar Foreboding pare mai degrabă rezultatul unei crize de idei. Prima jumătate de oră e plină de fiori reci şi pusă în scenă tacticos şi rafinat, cu atenţie la... Continuare →

Ficțiuni și metaficțiuni – Corespondență de la Berlin (II)

Grass Noua ispravă a lui Hong Sang-soo e un film de 66 de minute în alb-negru cu Wagner, Schubert şi alţii aproape non-stop pe fundal, intitulat Grass. Temele sunt aceleaşi (infidelitate, moarte, conştiinţă vinovată, relaţii). Ca şi în alte filme de-ale sale, povestea e formată mai degrabă din scheciuri, vag conectate între ele. Ce se întâmplă de data asta e că relaţiile dintre... Continuare →

Moșteniri, propagandă și melodramă – Corespondență de la Berlin (I)

Las herederas Hăul dintre bogaţi şi săraci este regăsit ca temă principală în Las herederas, de data aceasta pe fundalul inegalităţii sociale din Paraguay. Bula de cristal pluşată pe dinăuntru în care un cuplu de lesbiene bătrâne au trăit de câteva zeci de ani se sparge când, falite, se văd nevoite să-şi vândă posesiile şi, mai rău, când una dintre ele (Chiquita) intră... Continuare →

Zilele filmului românesc – corespondență de la TIFF (III)

Poate că Zilelor Filmului Românesc de anul acesta de la TIFF le-a lipsit o avanpremieră high-profile ca cele de anul trecut de la Câini și Sieranevada, pe fondul neselectionării la Cannes a niciunui film românesc și deciziilor luate de unii cineaști, în mare parte debutanți în lungmetraj, să își păstreze filmele pentru case mai mari. Așa se face că le așteptăm pe cele mai promițătoare... Continuare →

Procesul – corespondență de la TIFF (II)

Prima proiecție integrală cu public a documentarului Procesul, de Claudiu Mitcu și Ileana Bârsan, s-a lăsat la TIFF cu cea mai lungă sesiune de Q&A la care am participat până acum, pe marginea unei realități care bate orice scenariu de Hollywood. Cazul lui Mihai Moldoveanu, condamnat în 1996 pentru uciderea unui taximetrist, alături de doi cunoscuți de-ai săi, în urma unor simulacre... Continuare →

On Body And Soul – corespondență de la TIFF

Marele premiu al Festivalului de la Berlin de anul acesta, On Body And Soul/Despre trup și suflet a stârnit un interes maxim și la TIFF – 2 proiecții sold-out deja din primele zile, ale unui film prezentat în avanpremieră internațională în România de către un distribuitor aflat la început de drum, Bad Unicorn. Din sinopsis, filmul lui Ildikó Enyedi (regizând din nou un lungmetraj după... Continuare →

Jurnal de Cannes (2): Netflixgate

Autor: Anca Fronescu Îmi propun în fiecare an să văd mai multe filme din Semaine de la Critique şi Quinzaine des Réalisateurs, cele două secţiuni paralele unde se zice că prinzi gust de voci noi, puternice, proaspete. Doar că în fiecare an constat că, dacă vreau să ajung la Quinzaine şi Semaine, pe lângă că trebuie să traversez o bună parte a Croazetei (şi, da, fiecare metru parcurs... Continuare →

Jurnal de Cannes (1)

Autor: Anca Fronescu Am sosit la Cannes de aproape o săptămână. Am mers să îmi ridic acreditarea după ce m-am cazat la 15 minute de Croazetă (şi, aşadar, pentu mulţi mi-am şi pierdut statutul de coolness à Cannes – vai, dar e departe, vai dar seara cum faci să ajungi şi la petreceri, şi la filme?! etc. etc. etc.) Între timp, însă, să stai la 15 minute de Palais des Festivals... Continuare →

Les Films de Cannes à Bucarest – jocuri de putere și drepturi civile

Elle   Paul Verhoeven se apropie de 80 de ani, dar n-ai zice asta dacă vezi Elle, primul său film vorbit în franceză, cu Isabelle Huppert in zi de grație. De-a lungul carierei sale, omul care a fost catalogat drept instigator, misogin, lipsit de scrupule și de gust, scandalos și  kitsch, nu a încetat să-și provoace publicul. Iar Elle, încă un poveste în care sexul și jocurile de putere... Continuare →

Cronică. Toni Erdmann – life coaching

După premiera din competiția de anul acesta de la Cannes, toată presa de specialitate vuia despre Toni Erdmann, comedia germană de 160 de minute filmată în mare parte la București pe care o vedea favorită la câștigarea Palme d’Or-ului. N-a fost să fie, dar filmul lui Maren Ade a luat premiul FIPRESCI și a spart, la propriu, gura târgului, dând năvală unui torent uriaș de epitete... Continuare →

TIFF 15. Bronz, hasidism și posedări

La TIFF e forfotă mare, orașul se pregătește de ofensiva ultimului weekend, tradițional cea mai aglomerată perioadă a festivalului, cu Zilele Filmului Românesc, Sophia Loren și Mădălina Ghenea. Până una-alta, filmele nu duc lipsă de spectatori – la o proiecție de marți de la Cinema Mărăști, cinematograf de cartier amenajat de primărie (!), sala era aproape plină. Suntan... Continuare →

TIFF 15. Tocuri, terrieri și coșuri

  Anul acesta, TIFF-ul nu îmi mai face programul, ci mă duc la el în funcție de ce-mi permite familia. Dar având în vedere că numărul filmelor sare bine de 200 – TIFF-ul crescând de la an la an exponențial, ca numărul de personaje dintr-un film cu supereroi – iar proiecțiile unor secțiuni ca Fără Limită și Umbre sunt adesea împinse spre miezul nopții, nu am de ce să ... Continuare →