Locul ăsta izolat unde în fiecare vară, de zece ani încoace, se petrece Anonimul, e înconjurat de tot atâtea legende câte ape. Aşa că ideea unei serii de scurtmetraje despre Sfântu Gheorghe şi Deltă e din start ofertantă. Cei de la Anonimul le-au propus-o unor actori, ca provocarea să fie şi mai mare. Dorian Boguţă, Andi Vasluianu şi Emanuel Pârvu sunt cei trei regizori ai Omnibusului Anonimul 10, prezentat vineri seară în festival şi primit cu aplauze (şi chiuituri de la localnicii care şi-au recunoscut casele şi rudele) de aproape o mie de oameni.

Dacă de Dorian Boguţă ştiam – De azi înainte a fost unul dintre cele mai bune scurtmetraje de anul trecut -, Andi Vasluianu a fost o surpriză. Debutul lui în regie se cheamă Un duet, are 7 minute şi doi actori, Ionuţ Vişan şi Mihai Calotă, şi e un fel de lost in translation la beţie. Pe o bancă, în faţa ecranului uriaş din camping, un tip îi spune prietenului său – amândoi beţi – că ar scrie un scenariu, dar nu ştie de unde să-l apuce. Celălalt îi răspunde că aşa e, parcă nu mai avem poveşti. De aici o întreagă discuţie despre ce a spus unul şi ce a înţeles celălalt, cu posibilitatea derulării casetei. Amuzant şi de efect, Un duet e un exerciţiu excelent pentru Vasluianu, care semnează şi scenariul.

În Kazimir se simte experienţa lui Dorian Boguţă, la fel de talentat ca actor, regizor şi scenarist. Filmul lui e ca un teaser pentru un horror mistico-ortodox cu turişti şi călugări. Filmat alert, din mână, Kazimir urmăreşte experienţa bizară a unei tinere „de la oraş” şi a prietenului ei (Alexandru Papadopol), veniţi în Deltă în căutarea unui călugăr vestit pentru puterile lui tămăduitoare. Însă călugărul cu pricina, avertizat de sosirea lor, e dus de cu ziuă pe o insulă şi legat cu un lanţ de un copac. Când cei doi coboară din barcă, în plină noapte (nu înainte de a-i da banii bărbatului care i-a adus acolo), undeva în pădure zăngănesc ameninţător nişte lanţuri.

Gravitatea celor doi bărbaţi aflaţi pe post de călăuze – despre care nu ştii dacă sunt chiar înfricoşaţi sau fac show ca să ceară bani pentru fiori livraţi turiştilor naivi – e contra-punctată de replicile de turist sceptic ale lui Papadopol. Farsă sau ba, te distrezi pe cinste. Kazimir e o bucată cinematografică foarte intensă şi aduce un strop cu Ostrov – n-ar fi rău ca Boguţă să continue pe tema dată.

Şi Emanuel Pârvu a mers cam în aceeaşi zonă, a ritualurilor religioase şi superstiţiilor, cu Retur. O familie întreagă, cu bunici, mătuşi, cumnaţi şi cumnate, nepoţi şi nepoate, merg să dezgroape noaptea osemintele unui bunic, la 10 ani de la înmormântare, deşi tocmai popa le interzisese asta. Comicul e uşor de livrat: familionul se buluceşte în cimitir, se pune pe săpat, apoi negociază locul pentru oasele proaspăt spălate. Un mort nou aşteaptă să-i locul. Să fie lângă apă? Răposatului nu-i plăcea apa. Să fie lângă cutare? Răposatului celuilalt nu-i plăcea de cutare şi tot aşa.

Publicul s-a distrat bine de tot, iar Retur chiar a fost un film de familie, dacă e să luăm distribuţia: Dorina Lazăr, Constantin Cojocaru, Anca Sigartău, Medeea Marinescu, Mircea Andreescu, Andi Vasluianu, Dorian Boguţă, Ana Ciontea şi alţii.