Filmele lui Paul Negoescu (cel puțin ultimele două, Două lozuri și Povestea unui pierde-vară) pot fi descrise cu un adjectiv altfel destul de greu de lipit de filmele românești de după 2000. Sunt realmente agreabile, cu toate nuanțele de rigoare. Sunt plăcute, fără să apese pedala emoției, amuzante fără să-ți caute cu orice preț zâmbetul,…