Documentarul ăsta chiar nu mai are nici o limită ! Cross-media screening (1)

O plimbare virtuală prin colecţia de artă în „Bielutin”

O plimbare virtuală prin colecţia de artă în „Bielutin”

Autor: Paula Oneţ

Două evenimente petrecute în luna noiembrie, axate excusiv pe filmul documentar, ridică mari semne de întrebare despre traseul acestui gen de film şi statutul lui în zilele noastre.

În primul rând, vorbim despre proiecţiile „cross-media documentary” din cadrul Festivalului Internaţional de Film Documentar şi de Animaţie de la Leipzig. Organizatorii festivalului s-au mândrit cu acest gen inovator de proiecţie, descris ca fiind „o plimbare” prin sala de cinema, coordonată de un moderator.

Pe lângă noutatea modului de prezentare, aceste filme documentare sunt experimentale şi interactive, undeva la intersecţia a mai multor formate. Termenii folosiţi pentru a-l defini se amestecă şi se confundă:  documentar„multimedia”/ „cross-media”/ „interactiv”/ „hibrid” (lista rămâne deschisă).

Cert este că gramatica acestui gen se scrie în prezent, principala caracteristică fiind modul de raportare a publicului la ecranul de cinema, la micul ecran de acasă, dar şi la povestea în sine. Cele patru documentare intrate în programul DOK Leipzig 2012 se pot accesa online de pe site-ul festivalului.

Unul dintre cele mai impresionante exemple în acest sens este platforma HIGH-RISE, creată pentru a explora schimbarea stilului de viaţă a oamenilor odată cu urbanizarea „pe verticală” a suburbiilor. În jurul acestui fenomen, având ca motto „the Towers in the World, the World in the Towers”, au fost create printre primele documentare de lung metraj sub forma unei călătorii 360°, documentare interactive în format 3D, instalaţii şi reprezentări live – toate adunate pe o platformă online: highrise.nfb.ca

De obicei, astfel de proiecte au o perspectivă globală şi trec de graniţele terioriale în acelaşi mod precum trec peste graniţele formatelor. De exemplu, web-documentarul Frontier Portraits se prezintă sub forma unei hărţi cu anumite puncte de frontieră marcate. După accesarea unei zone, privitorul este transpus în acel loc şi i se oferă o perspectivă de 360° din care poate alege diverse poveşti (sub formă de film, foto sau text) ale locurilor şi oamenilor de acolo. Spectatorul se poate întoarce oricând la meniul iniţial, poate reveni în funcţie de interesul şi de timpul pe care îl are la dispoziţie – un mare avantaj al acestui nou gen de film documentar. Proiectul poate fi accesat aici: portraits.tv5monde.com .

La fel de interesant a fost şi Bielutin – o plimbare virtuală presărată cu poveşti, în casa unui faimos colecţionar de artă cu o colecţie impresionană: bielutine.arte.tv/fr.

Reacţii foarte favorabile a primit şi Défense d’afficher, o călătorie virtuală interactivă ce explorează arta urbană din jurul lumii, prin portretul a 8 artişti stradali: www.francetv.fr/defense-d-afficher

De menţionat este şi faptul că filmele cross-media câştigă tot mai mult teren datorită combinării inovatoare a unor tehnici deja existente, dar şi creării unor noi platforme de comunicare. De asemenea, ele câştigă teren şi în cadrul festivalurilor, dar şi în cadrul proiectelor de finanţare. Aviz celor interesaţi să aducă ceva nou în România.

 

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *