Filmele rusești ale anului 2015

Under Electric Clouds. Regia: Aleksei Gherman Jr.

Under Electric Clouds. Regia: Aleksei Gherman Jr.

Autor: Vasile Ernu

E o selecţie subiectivă care vrea mai degrabă să sublinieze tendinţele cinematografiei ruse. Nu e un top. Câteva observații:

a. Avem câteva debuturi foarte bune.

b. Confirmă regizorii care se consideră „încă tineri”.

c. Revine comedia cu notă ironică, gen cu tradiție, dar care dispăruse din cinematografia rusă.

d. Şi mi se pare că există o tendinţă de revenire a temelor mari tipice ruseşti, abandonate de generaţia tânără. Să vedem dacă vor continua. Marea parte a filmelor mie mi-au reamintit – nu ştiu de ce – de perioada brejnevistă updatată ambalajului putinist: un soi de decadenţă & descompunere. Asta e de bine.

 

Îngerii revoluţiei – regia: Aleksei Fedorcenko

Este unul dintre cele mai bune filme ale ultimilor ani, însă este unul greu de urmărit. E mai degrabă un film experimental al unui regizor de mare forţă. Fedorcenko este cel care a făcut Primii pe lună, un soi de fals documentar, şi Ovseanki, un film care pe mine m-a impresionat.

Povestea din Îngerii revoluţiei e un soi de „ciocnirea civilizaţiilor” dintre comuniştii anilor 30 şi „aborigenii” din Siberia care nu vor să accepte „noua cultură”. Dramă, absurd, teatru.

 

Dragă Hans şi Peter – regia: Aleksandr Minadze

Minadze este deja un clasic. De data aceasta, vine cu un film care ne spune o poveste cu o încărcătură deosebită. Cu puţin timp înainte de război, inginerii germani vin să lucreze în URSS. Îşi contruiesc viaţa lor obişnuită aici: relaţii, iubiri, prietenii. Şi vine presiunea istoriei şi a confruntării celor două regimuri care le dă viaţa peste cap, totul transformându-se într-o tragedie redată foarte subtil.

Amintim că operatorul filmului este Oleg Mutu, care a fost nominalizat la unul dintre cele mai importante premii din Rusia: Elefantul Alb (pentru cel mai bun operator).

 

Ţara Oz – regia: Vasily Sigariov

M-a impresionat cu filmul Jiti. Nu mă aşteptam ca, după un astfel de film, Sigariov să vină cu o comedie foarte reuşită. Povestea este deja o temă comună în Rusia. În ajunul Revelionului, eroina soseşte în marele oraş să se căsătorească. Şi, deodată, începe nebunia. Un carnaval în cel mai bahtian sens. Este poate cea mai bună comedie din ultimii ani produsă de ruşi.

 

Orlean – regia: Andrei Proşkin

Un soi de Gogol şi Bulgakov cinematografic pe gustul celor tineri. E „o fantasmagorie a păcatului”, cum ne anunţă afişul. Într-un orăşel de provincie, nici foarte departe, nici foarte aproape de Moscova, începe o furtună neobişnuită. Furtuna aduce în oraş un straniu Executor, un soi de Revizor care se încurcă cu frizeriţa locală ce tocmai scăpase de o sarcină. Şi nebunia continuă ca în clasicele poveşti ruseşti. Dramă sau comedie? Încă nu am am înţeles…

 

Francofonia – regia: Aleksandr Sokurov

La Sokurov, ce să comentezi? Doar te uiţi. Acest film a venit la momentul oportun: să regândim Europa în contextul marilor crize.

 

Despre dragoste/ Pro lyubov – regia: Anna Melikian

La o întrebare simplă precum „ce este iubirea?”, vin multe răspunsuri: o tânără japoneză vine în Rusia să-şi găsească un iubit rus, un artist care face graffiti visează să iubească, o soţie angajată de soțul ei să facă nu se ştie ce etc… E ceva din seria: vrem să filmăm ca la Hollywood, dar iese oricum ceva rusesc, chiar dacă mai dinamic şi sclipitor. Poate că e mai bine aşa.

 

Sub nori electrici/ Under electric clouds – regia: Aleksei Gherman jr.

German jr. este un iubit al festivalurilor, iar cu Sub nori electrici a luat Ursul de argint la Berlinale. Filmul vine cam pe aceaşi linie cu ce ne-a obişnuit până acum (iar Ciulpanova, febleţea mea, este prezentă). Este compus din șapte capitole şi în fiecare dintre ele avem de-a face cu viaţa unui om, de la simplu muncitor la arhitect. De data aceasta, avem de-a face nu cu obsesia „omului mic” ci a  „omului de prisos”.

 

Ucilka – regia: Aleksei Petruhin

Un film cu o temă actuală: educaţia în confruntarea dintre două generaţii. O profesoară de istorie de şcoală veche, riguroasă, conştiincioasă şi devotată muncii sale, cedează nervos în faţa elevilor din noua generaţie care au o cu totul altă viziune despre şcoală, viaţă, sens. Cum cedează? Asemenea unui terorist, ia în captivitate o clasă de elevi.

 

Bătălia pentru Sevastopol – regia: Serghei Mokriţki

Un film despre război, o lunetistă de super clasă, iubire, sacrificiu. Un film hollywoodian cu subiect rusesc. Dacă vreţi să vă omorâţi timpul în weekend. Cică e după o istorie reală a unei legendare lunetiste: Ludmila Pavlicenko.

 

Fratele Tăin/ Brother Dejan – regia: Bakura Bakuradze

Poate cel mai straniu film rusesc al anului 2015. Bakuradze a mai făcut câteva filme, printre care şi Vînătorul, care a luat un premiu la Cannes. Povestea: un fost general care a comis crime grave şi a fost condamnat de tribunalul de la Haga se ascunde. Filmul este despre singurătatea acestuia. Are ceva foarte puternic şi răvăşitor în el.

 

 Insight – regia: Aleksandr Kott

Un tânăr începe brusc să-şi piardă vederea. Şi totul trebuie pornit de la capăt.

 

Raiskie kuşci – regia Aleksandr Proşkin

Mi-a amintit de filmele sovietice ale decadenței târzii: dramă, familie, triunghi amoros, frământări, pragmatism, psihologie rusească ce te trimite la băut etc.

 

Pionerii eroi/ Pioneer Heroes – regia: Natalia Kudreaşova

Prieteni de şcoală, foştii pioneri devin oameni de succes, capitaliştii de azi. Au bani, au funcţii, au credite şi vilă, dar ceva nu merge. Ceva le lipseşte. Oare ce? Asta e frământarea.  Este de departe cel mai bun debut al anului 2015.

 

Pescăruşii – regia: Ella Manjeeva

Despre o soţie de pescar dintr-o zonă uitată din regiunea Kalmîkia. O femeie care vrea să fugă de soţul ei, dar se teme de necunoscut. Moartea soţului îi deschide însă brusc un alt orizont de sens… Un alt debut bun, o altă regizoare bună.

 

Triapicinîi soiuz/ Rag Union – regia: Mihail Mesteţki

Un nou debut al unui regizor care a făcut deja filme de scurtmetraj foarte bune şi chiar are o trupă de muzică deloc rea. Face acum un soi de poveste a unui „fight club.ru” adolescentin, într-o notă ironică. Bun, dar scurtmetrajele lui erau mai deştepte.

Etichete: , , ,

2 răspunsuri la “Filmele rusești ale anului 2015”

  1. Dorin spune:

    De la „impreionat” si „fatamasgorie” pana la „Rusa”, cam multe greseli de scriere. In afara de asta, daca este o opinie subiectiva, de ce am dori sa o aflam?

    • Filmreporter.ro spune:

      Am corectat, mulțumim pentru atenționare.
      O opinie e subiectivă, prin esența ei 🙂 E doar o listă personală de recomandări, o puteți contesta oricând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *