Ne-a luat mult să ne adunăm să scriem textele astea. Ne-am târât, practic 🙂 Pentru că Oscarurile de anul ăsta nu ne pasionează cu adevărat pe nici unul. Nimeni nu ține cu dinții să câștige cineva și nici nu va muri de indignare dacă ia altcineva. Dar ne vom uita, totuși, duminică seara, pe HBO. Nu de-alta, dar trebuie să și scrie cineva despre ce-a fost acolo 🙂

Dragoș Marin

Oricât ar încerca site-urile și publicațiile de specialitate să anime suspansul în ceea ce privește câștigătorului premiului pentru cel mai bun film la Oscarurile de anul acesta, ediția din 2014 se îndreaptă molcom spre finalul avându-l în prim plan pe Brad Pitt, în calitate de producător al celor 12 ani de Sclavie, cu statueta în brațe.

Ca și Avatar și Life of Pi înaintea lui, Gravity are prea multă grafică pe calculator să gâdile conservatorii membri ai Academiei. Aleg să ignor problemele mari de scenariu, pentru că asta nu i-a oprit pe oameni să voteze Crash în trecut. The Wolf of Wall Street e prea distractiv, filmele lui David O. Russell au șanse mai mari la premiile pentru actorie, Her n-are penele colorate care să îl scoată în evidență, Captain Philips a fost trecut cu vederea de toată lumea (unde e nominalizarea pentru Tom Hanks?), iar Dallas Buyers Club nu e un film la fel de bun ca Matthew McConaughey, care da, merită să câștige, cu toate manierismele sale. Am impresia că Nebraska și Philomena sunt acolo doar ca să mă zgârii pe ochi că n-au vrut să nominalizeze Before Midnight.

Cele mai iritante sunt nominalizările la categoria Cea mai bună actriță. Lumea se plânge de penuria de roluri feminine principale mai acătări; în același timp, Sandra Bullock și Meryl Streep nu au ce căuta pe lista scurtă, Judi Dench e nominalizată în locul lui Julie Delpy și cel puțin o duzină de alte actrițe rămân pe afară. În fine.

Cătălin Mesaru

Eu pe foarte multe dintre filmele de Oscar de anul ăsta le-am trecut cu vederea. Din cele de la Best Movie am văzut doar The Wolf of Wall Street și Her. Pe restul nu am apucat să le văd încă, dar pariez că nu 12 Years a Slave va câștiga. Ar fi mult prea evident să câștige la categoria asta, sincer. Parcă văd că ne trezim cu Gravity sau, de ce nu, o surpriză gen Philomena care, cel puțin din perspectiva mea, e suficient de low-key încât să ia premiul.

Pe Captain Philips nu l-am văzut și nici nu vreau să-l văd, pe Tom Hanks îl halesc doar în Toy Story. Nebraska – ăsta e unul din marile rateuri personale la momentul ăsta. Rateu în sensul că l-am ratat eu, să nu se înțeleagă altceva. La fel și American Hustle.

Revenind la cele pe care le-am văzut – The Wolf of Wall Street e exact genul ăla de film care mă bucură pe mine – cu excese, vertiginos pe alocuri, cu muzică mișto, glumițe și un personaj principal foarte amuzant și (aici sigur o să sară Ruxandra) foarte endearing. Her e o lamentare de-aia grav masturbatorie despre cum tehnologia ne ia viața și sufletul și ce ne facem pentru că ne pierdem din umanitate. Să fiu scuzat, dar e prea edulcorat ca să funcționeze. Domnișoarele Film Reporter-ului ce opinează?

Florentina Ciuverca

Deeeci. Singurul an în care chiar am ținut să fac o noapte albă nu pentru că trebuia să scriu despre Oscar, ci pentru că eram ca un microbist care așteaptă meciul, a fost 2008. Aș fi vrut să ia There Will Be Blood, dar nu m-aș fi supărat deloc nici dacă lua No Country for Old Men, ceea ce s-a și întâmplat, până la urmă. Asta a fost un fel de paranteză, pentru că a urmat anul cu Slumdog Millionare și mi-am revenit.

Și tot așa, an de an, am învățat că Oscarul e mai mult despre marketing, influenceri și context decât despre filmele în sine. Când și când mai răzbat filme indie, dar, în rest, tot în paradigma Titanicului ne aflăm. De aceea, cred că 12 Years of Slave o să câștige, it’s classic Hollywood și mai induce și suficientă senzație de vină în votanții americani încât să genereze voturi.

Gravity are merite tehnice, în nici un caz de scenariu, iar Dallas Buyers Club stă în Matthew McConaughey, care poate fi lejer Best Actor. În Philomena, interesantă e povestea (reală), nu și punerea ei în scenă, iar Wolf of Wall Street e prea ireverențios pentru media de vârstă de academicienilor, de peste 55 de ani. Her e cool în stil și atmosferă, dar mai puțin dramaturgic, iar pe American Hustle și Captain Philips încă nu le-am văzut. Nebraska nu știu cum a nimerit între celelalte, dar sigur n-o să-l vedeți plecând cu Oscarul acasă.

Sunt de acord cu Dragoș, cred că Meryl Streep a ajuns la Oscar din inerție, de data asta, pentru că exagerează teribil în rolul din August: Osage County. Cărțile sunt la Cate Blanchett, pentru Blue Jasmine. Și, deși McConaughey is the new man in town (și preferatul meu), parcă i-aș da Oscarul lui Leonardo DiCaprio, nu știu când mai prinde ocazia.

Și trebuie s-o spun din nou pe asta cu marele absent: Inside Llewyn Davis. Ce să-i faci, academicienilor nu le plac învinșii, nici măcar ăia pe care-ți vine să-i iei acasă.

Ruxandra Grecu

–––––––––––––––––––––––––––––––

Încă mai așteptăm 🙂

***

Nominalizările la Oscar: „Gravity” şi „American Hustle”, în top