Cersei Lannister din „Urzeala tronurilor”: „Fanilor serialului a ajuns să le placă să mă deteste”


cersei-lannister

Având în vedere că este o actriţă cu o carieră hollywoodiană de peste 20 de ani, că a fost Sarah Connor, protagonista serialului rezultat din franciza Terminator, şi că în momentul de faţă o joacă pe Cersei Lannister, unul dintre personajele esenţiale din producţia HBO Game of Thrones/ Urzeala tronurilor, Lena Headey ar trebui să fie mai puţin rezervată la interviuri.

Rezerva de care dă dovadă poate fi rezultatul copilăriei petrecute în Bermuda, unde tatăl ei englez lucra pentru poliţie. O altă cauză poate fi depresia clinică de care suferă şi pe care Lena, devenită de curând mamă, a recunoscut deja public că a învăţat să şi-o controleze fără medicaţie. Experienţa o face însă să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă. Lena Headey povesteşte cum e să fii Cersei Lannister şi să te urască spectatorii, ce înseamnă filmările la un serial precum Urzeala Tronurilor şi cum a portretizat George R.R. Martin femeile.

Astăzi, 1 aprilie 2013, de la 22.00, pe HBO (şi gratuit pe HBO GO) debutează cel de-al treilea sezon al celebrului serial.

Interviu oferit de HBO România.

Autor: Aniko Navai

Să începem cu ceva uşor. Cât de mult vă bucuraţi de efectele secundare (din Game of Thrones), de hainele de designer, de scrisorile de la fani şi de popularitatea masivă a serialului?

Rochiile sunt într-adevăr minunate. Îmi vin ca turnate. Le port şi în public şi în privat. Ha-ha, nu chiar. Participarea la un asemenea serial, văzut peste tot prin lume, îţi deschide foarte multe uşi. Uite, dintr-un motiv sau altul, sunt recunoscută pe stradă. Mi se întâmplă mai des în America decât în Anglia poate, pentru că englezii sunt mai reţinuţi (când vine vorba de acostat oameni celebri pe stradă) sau poate pentru că Game of Thrones este mai iubit în State, nu-mi dau seama exact.

Mi se pare mie sau abordaţi situaţia cu lejeritate şi umor?

Spre deosebire de Emilia, fac asta de 21 de ani, deci am o altă perspectivă. Am început să joc la 17 ani şi de atunci am tot jucat într-o grămadă de filme. Am avut parte de suişurile şi coborâşurile mele. Să ajungi la vârsta mea într-o asemenea poziţie se poate dovedi periculos pentru o femeie implicată în industria asta. Nu mă plâng deloc, dar pur şi simplu aşa stau lucrurile. Să primeşti un rol într-o producţie HBO cu un potenţial atât de mare şi să ai un personaj atât de important pe care să îl joci şi de evoluţia căruia să ai grijă… mă simt foarte norocoasă şi mă bucur să fac parte din acest proiect.

Să înţelegem că vă distraţi jucând-o pe Cersei…

Este plăcut… este mai distractiv şi mai stimulant să ai un personaj care este defect şi expansiv, ca Cersei. Ce mi se pare foarte incitant este cum Cersei începe, de fapt, să o ia razna… şi lucrul acesta nu-i dificil de jucat, ci pur şi simplu interesant.

Aţi menţionat avantajele filmărilor itinerante…

Da, până acum am filmat în trei ţări diferite: cel mai mult în Croaţia şi în Irlanda de Nord, dar am avut pentru sezonul doi secvenţe care au fost filmate în Islanda. Nu, nu am ajuns deloc pe litoralul croat, pentru că am filmat numai o săptămână, dar să ştii că Islanda este extraordinară. O ţară uimitoare, filmările de acolo au fost minunate.

Chiar ne-am îngrijorat niţel pentru că peisajele islandeze arată atât de extraterestru încât nu ar fi exclus ca telespectatorii să creadă că sunt realizate în post-producţie, din efecte speciale. Dar nu s-au folosit deloc efecte speciale, pur şi simplu aşa era decorul natural şi m-am bucurat de asta. Pentru un actor este foarte bine să poţi filma „în locaţie”.

Cum este atmosfera de la filmări? V-aţi împrietenit cu alţi actori?

Suntem foarte mulţi, suntem împărţiţi în trei echipe de filmare care lucrează simultan, deci mai degrabă ne întâlnim pe la evenimente pentru presă decât pe platourile de filmare. Asta pentru că poveştile noastre sunt, de fapt, separate. Dar ne susţinem unii pe alţii, oricât de ciudat ar putea să pară, mai ales atunci când ne mai uităm împreună la TV. Ai senzaţia de reality show, e ca şi când ne-am uita la un episod sau două din Project Runway. De la un sezon la următorul hainele devin din ce în ce mai sexy…

Am aproape 40 de ani şi situaţia mi se potriveşte. Mai ales că Cersei mai are şi aventura aceea cu tânărul ei văr… Slavă cerului, au filmat foarte decent toată tărăşenia, dar deh, asta fac (eu ca actriţă).

Cum consideraţi că sunt femeile, în generalm şi personajul dumneavoastră, în special, caracterizate în serial? Cum sunt abordate sexualitatea, sensibilitatea şi senzualitatea?

Mi-aţi pus o întrebare foarte mare. Există o abordare interesantă şi realistă a diviziunii dintre sexe în serial. Deşi nimeni nu discută aspectul acesta, lucrurile încep să se schimbe. Evident, ideile tradiţionaliste nu vor dispărea, dar femeile din serial sunt personaje incredibil de puternice. Sunt mame, sunt soţii şi rolurile acestea fundamentale care nu ar fi considerate din start ca roluri de putere sunt însă abordate din scenariu ca extrem de puternice, nici nu ar avea cum să fie altfel, graţie situaţiilor în care se găsesc.

Mi se pare ceva fascinant şi ca femeie, şi ca mamă, şi ca actriţă. Personajele pe care le vezi sunt femei restricţionate de societate care fac totuşu absolut tot ce vor şi ce trebuie să facă.

Cum v-aţi descrie personajul?

Iniţial, în primul sezon, telespectatorii nu m-au plăcut, dar lucrurile au evoluat treptat. Acum au ajuns să le placă să mă deteste. Să ştii, niciodată nu mi-a plăcut să fiu detestată. În ultimul sezon există un conflict masiv în relaţia lui Cersei cu Tyrion. Dar acum s-a ajuns la o alianţă ciudată între ei doi. Este în continuare o relaţie (foarte) disfuncţională, dar au ajuns mai apropiaţi decât ai fi crezut.

Care sunt punctele foarte şi care sunt slăbiciunile personajului?

Cred că Cersei are maternitatea şi ca sursă de putere, dar şi ca mare slăbiciune. Tot la capitolul slăbiciuni trebuie trecute paranoia şi disperarea. Pentru mine personal… am şi eu o slăbiciune: nu am învăţat încă să lucrez cum trebuie cu lupii şi dragonii făcuţi din CGI. În timpul primului sezon am născut şi priorităţile din viaţa mea s-au schimbat. Acum mă obişnuiesc cu noul meu status, de mamă cu serviciu, lucru deloc uşor.

Cum găsiţi balansul (între viaţa privată şi filmări)?

La filmări mă simt vinovată şi îmi e dor de copil, dar ştiu că fac ce trebuie făcut. Poate suna absurd, dar jucând-o pe Cersei, care este la rândul ei mamă, orice fel de mamă ar fi, dar tot m-a ajutat să mă obişnuiesc cu ideea de maternitate şi cu rolul de părinte.

Putem vorbi mai pe larg despre acest lucru? Cum v-a ajutat (rolul de mamă) să înţelegeţi mai bine rolul (actriţei)?

Când ai copii ţi se trezesc nişte instincte pe care nu ştiai că le ai. Este ca şi când ai avea un simţ în plus, care nu se poate compara cu nimic din ce am trăit până acum. Deci sunt perfect capabilă să-i înţeleg felul în care îşi iubeşte cu ferocitate copiii.

Dar limitele? Chiar aţi face orice, mai puţin….?

Nu cred că aş fi capabilă să fac lucrurile pe care le face Cersei, nu aş merge atât de departe. Dar să ştii, există în ipostaza de părinte câteva aspecte „cavalereşti”.

Cu cât serialul va continua, cu atât veţi fi mai mult identificată de telespectatori cu personajul pe care îl jucaţi. În mod cert acest lucru va avea urmări pentru viaţa dumneavoastră de dincolo şi de după Game of Thrones. Va fi bine, va fi rău?

La un moment dat chiar îmi făceam griji în privinţa aceasta, dar acum pur şi simplu mă bucur de filmări. Sunt foarte fericită că pot lucra la ceva ce îmi place, în compania plăcută a unor oameni pe care îi respect. Da, înţeleg că pentru oameni este foarte uşor să reacţioneze „Eşti o târătură nenorocită!”, să ştii, uneori chiar se întâmplă. Dar ca actriţă poţi crea un soi nou de târătură nenorocită şi te poţi bucura de munca ta…

Ce ne puteţi spune despre ambiţiile lui Cersei? I-ar cam plăcea să confişte tronul, nu?

Oh, da, în mod cert. Acesta este scopul ei. Cersei este convinsă că i se cuvinte de drept tronul. La un anumit nivel îşi invidiază sincer fraţii: lor le este mai uşor să ducă acest război. Deşi nu ar recunoaşte vreodată, îl invidiază şi pe Tyrion. Dar atunci când tatăl lor reapare în peisaj şi efectiv dă cu ei de pământ ea şi Tyrion se aliază. Pentru că ştiu cât de îngrozitoare poate fi viaţa sub conducerea lui. Este ca şi când ambii ar regresa. Prezenţa tatălui creează între ei un fel de camaraderie adolescentină.

Dacă ar ajunge pe Tronul de Fier ar fi Tyrion un rege bun?

Ar fi interesant de văzut ce ar face el cu toată puterea aceea. Ar fi decizii importante de luat, care ar putea schimba lucrurile în regat.

Dumneavoastră ce aţi face?

Dacă nu m-ar urî toată lumea…. (râde)

Care credeţi că este motivul pentru care un număr enorm de telespectatori de pretutindeni de prin lume sunt şi fascinaţi dar şi îngroziţi de personaje şi de poveste?

În ce-i priveşte pe Lannisteri? Cred că de fapt e vorba de un adevăr foarte real (istoric). Incestul a fost foarte răspândit printre familiile regale. Pentru a păstra sângele pur. Deci în toată nebunia lor este ceva destul de adevărat. Nu li se părea nimic în neregulă cu aceste obiceiuri.

Vă cunoaşteţi personajul în cele mai mici detalii. Cum procedaţi când scenariştii introduc ceva în poveste care nu este conform cu viziunea pe care o aveţi asupra lui Cersei? Vă certaţi cu regizorul?

Nu este vorba de certuri. Deja îmi joc personajul de patru ani. Deci cumva simt că o cunosc destul de bine, dar există întotdeauna loc pentru noi evoluţii şi descoperiri. Face parte din farmecul serialului. Este cam ca o ceapă: cu multe straturi. Deci la un moment dat David şi Dan îţi dau ceva care să te uimească. Este chiar interesant să schimbi direcţiile în timp ce credeai că personajul tău va evolua într-un anume fel.

Regizorul, oricare ar fi el, se va dovedi foarte dedicat şi pasionat de poveste. Deci tu decizi să joci într-un fel şi ei te vor întreba dacă nu cumva ar trebui să încerci să faci personajul altfel. Este ca într-o căsnicie: este greu să laşi de la tine, dar sacrificii trebuie făcute. Trebuie să existe încredere. Uneori trebuie să ai încredere în altcineva, alteori trebuie să îţi asculţi instinctele. Totul este experimental, un proces în continuă schimbare. Care se poate prelungi la nesfârşit. Ori de câte ori crezi că-ţi cunoşti ca-n palmă personajul apar David şi Dan şi, „Surpriză!”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *