Versurile melodiei „La jaula de oro” compun o baladă a imigrantului mexican stabilit de zece ani ilegal în cușca de aur care sunt Statele Unite, forțat de situație să se mulțumească cu acele locuri de muncă pe care un american nu le-ar ocupa niciodată și să crească niște copii care și-au pierdut deja identitatea națională.
Plecând de la acestea și de la filmul omonim din 1987, Diego Quemada-Díez (aflat la debut în regie de lungmetraj) ilustrează, pe tipar de road movie, periplul a trei tineri (Samuel, Sara și Juan, interpretați de actori neprofesioniști) plecați din mahalalele Guatemalei, prin Mexic, spre o lume mai bună. Pe drum, li se adaugă Chauk, un indigen tzotzil, care nu vorbește limba spaniolă, dar leagă o prietenie specială cu Sara.
De un pesimism brutal, La jaula de oro nu lasă loc niciunui licăr de speranță, în ciuda luminii care îi inundă cadrul lui Quemada-Díez. În schimb, lumea nomadă în care trăiesc cei patru, în continuă mișcare spre iluzoriul nord, care promite supraviețuirea, e populată de traficanți de toate felurile, hoți și oportuniști care văd în protagoniști victime sigure. Pericole mari îi pândesc pe copii la tot pasul și răresc treptat rândurile grupului, dar momentele intime, care respiră autentic și spontaneitate, sunt cele care au cel mai mare impact: un dans nocturn, un prânz împărțit între doi călători, din mersul trenului.
Cariera lui Quemada-Díez a avut o traiectorie foarte interesantă – a lucrat ani buni ca operator de imagine la Hollywood, a regizat câteva scurtmetraje și a lucrat, printre alții, cu Ken Loach, la Bread and Roses. Cu acesta din urmă a și fost comparat regizorul mexican, pentru obiceiul de a filma în succesiune cronologică și pentru interesul acut pe care îl manifestă față de latura socială.
Nimic nu anunța însă acest talent imens și un film recompensat cu un premiu la Cannes (Un Certain Talent, în cadrul secțiunii Un Certain Regard). La jaula de oro se vede la început de an la Studio, în cadrul retrospectivei unora dintre cele mai bune filme ale anului trecut. Nu-l ratați, pentru că vă poate încălzi inima chiar și pe gerul ăsta.
***
Filmul rulează în avanpremieră vineri, 2 ianuarie, de la 17.30, la Cinema Studio din București.
