Ghost Rider: Spirit of Vengeance nu are nici o şansă să treacă de pragul penibilului pe care şi l-a ridicat în prima parte. Filmul nu se hotărăşte niciodată dacă să se ia în serios sau să ia în băşcălie filmele cu demoni, aşa că devine el însuşi o glumă proastă.
Dacă trei minţi de scenarişti şi două de regizor – Mark Neveldine şi Bryan Taylor – n-au fost în stare să scoată o scenă mai acătării în tot filmul, există totuşi o oarecare compensaţie pentru spectatorul român. O mică plăcere rezervată lui şi numai lui: o urmărire pe Transfăgărăşan spre Castelul Huniazilor (ignoraţi că ştiţi geografie), demoni luptând printre ambulanţe româneşti şi căpiţe de fân, Cristian Iacob în rol de mafiot îmbrăcat „ca şi cum ar lucra pe un vas de croazieră”, Dacii distruse de diverşi diavoli, Vlad Ţepeş ca avatar al Satanei şi un compliment al lui Johnny Blaze către o doctoriţă româncă: „Eşti fromoasa”.
Alte argumente nu am. Poate doar nişte peşteri albe spectaculoase şi peisaje lunare din Turcia. Şi faţa chinuită a lui Nicolas Cage când diavolul din el încearcă să iasă la suprafaţă. Cam aşa arată acum şi cariera lui.
Din 24 februarie, în cinematografele din România.
