După magia tenebroasă care mi-a curs prin vene în timpul şi ceva (cam multă) vreme după Låt den rätte komma in/Let the Right One In, abia aşteptam să văd ce minuni mai face regizorul suedez Tomas Alfredson. Şi apare Tinker Tailor Soldier Spy (tradus la noi deloc inspirat Un spion care ştia prea multe), un film de suspans realizat în Marea Britanie cu nume ca Gary Oldman, John Hurt şi Colin Firth, adaptare a romanului lui John le Carré. Încă unul care s-a dat pe brazda mainstream-ului? N-a fost nevoie decât de primele cinci minute ca să regret prima reacţie: aceeaşi intensitate mută a regiei precise, aceeaşi ameninţare care pluteşte în aer, aceleaşi tăceri pline de sensuri.
Filmul urmăreşte piesele umane de pe tabla de şah a războiului rece: George Smiley (Oldman), un agent MI-6 (Serviciul Secret al Marii Britanii) uns cu toate alifiile, e în pragul pensionării, dar se implică din nou în afacerile „Circului” ca să descopere o cârtiţă loială ruşilor, un agent dublu de la nivel înalt. Nimic mai surprinzător pentru regizor, care a început explorând autoironia nordică în mini-seria TV din 1999 En liten film/A Short Film şi în Fyra nyanser av brunt/Four Shades of Brown din 2004, un proiect ambiţios de mai bine de trei ore despre comedia tragic-amăruie a vieţii de famile, pentru ca în 2008 să facă bijuteria Let the Right One In, un hibrid emoţionant-halucinant între horror cu vampiri şi dramă cu copii chinuiţi de colegi.
The soundscape is fifty percent of the experience. Any kid can nowadays easily point out where and how you’ve made certain visual effects, but very rarely what they’ve experienced with their ears: Alfredson ştie de fiecare dată cu ce detalii să nuanţeze o scenă, fie ele vizuale sau sonore. Mai mult, cred că nu oricine poate folosi o melodie ca Mr. Wu’s a Window Cleaner Now într-un film care se vrea serios and get away with it. Muzica, înfiptă bine diegetic, se scurge adesea în următoarea scenă, pentru că nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Efectele sonore subtile se împletesc cu toate bejurile şi griurile şi bleurile anilor ’70, orchestrate atent de acelaşi Hoyte Van Hoytema care a semnat şi imaginea lui Låt den rätte komma in.
E foarte uşor să acuzi filmul de lentoare, de lipsa acţiunii, de actorie nu tocmai expresivă, dar cum altfel ar putea fi spusă povestea unor oameni a căror viaţă depinde de cât de bine îşi ascund emoţiile? Dacă vrei entertainment pe fast forward, caută în altă parte: Tinker n-are urmăriri cu maşini şi nici (mai mult de două-trei) împuşcături, dar îţi dă în schimb destule piese de puzzle de pus în ordine ca să nu îţi lase mintea să se plictisească: scenariul e o încâlcitură captivantă de prezent şi trecut, de încredere şi suspiciuni. Good things come to those who wait, şi dacă îl laşi, filmul ăsta te absoarbe, te ţine acolo în plasa de păianjen de conspiraţii din jurul personajelor şi nu-ţi dă drumul decât după ce te face vraişte pe cele mai vesele ritmuri ale epocii.
***
Filmul rulează începând de astăzi, 3 februarie, în cinematografele din România.
În distribuţie: Gary Oldman, Benedict Cumberbatch, Colin Firth, Stephen Graham, Tom Hardy, Ciaran Hinds, John Hurt, Toby Jones, Mark Strong.
