„Regele de pe Insula Diavolului” – Moby Dick de Norvegia

1
147

Autor: Florin Bică

Ediţia din acest an a Festivalului Filmului European, care a început ieri, prilejuieşte reîntâlnirea cu Stellan Skarsgård (văzut, nu de mult, în versiunea „fincheriană” a Fetei cu un dragon tatuat), într-un film regizat de norvegianul Marius Holst: Regele de pe Insula Diavolului/ King of Devil’s Island (2010; titlul original – Regele de pe Bastoy). Filmul, bazat pe evenimente reale, prezintă circumstanţele revoltei de la şcoala de corecţie de pe insula Bastoy, din 1915.

Adolescentul Erling (Benjamin Helstad) ajunge la şcoala de corecţie, dovedindu-se din start o piatră colţuroasă cu care personalul va avea de furcă. Pe tiparul altor filme despre centre de detenţie sau lagăre, anumite momente ale poveştii sunt previzibile: tentativele de evadare, capturarea fugarului, închiderea în carceră, confruntările dintre întemniţaţi şi gardieni.

Povestea se concentrează pe prietenia dintre Erling şi Olav (Trond Nilssen). Primul este rebelul neîmpăcat, care aduce probleme. Al doilea este „unitatea” integrată cuminte într-un sistem în care băieţii nu mai au nume, ci coduri (Erling este C-19, iar Olav este C-1). Dacă, în prima parte a filmului, Erling este personajul-cheie, treptat, Olav preia poziţia principală, printr-o reuşită regăsire a furiei interioare, a setei de libertate şi a conştiinţei care-i fusese anesteziată între zidurile de pe Bastoy.

Ţelul declarat al directorului Bestyreren (Skarsgård) este să scoată din băieţii lăsaţi în grija lui nişte bărbaţi disciplinaţi, cinstiţi şi buni creştini. Impedimentul major în calea atingerii scopului nu este atât de mult cerbicia băieţilor, cât propriile-i slăbiciuni, ignorarea a ceea ce se întâmplă pe insulă (abuzurile sexuale comise de unul dintre educatori asupra băieţilor).

Skarsgård construieşte un personaj complex, greu de citit, pendulând între ochiul care lăcrimează lângă cadavrul unuia dintre băieţii lui şi dorinţa de menţinere a controlului şi aparenţelor.

Nu la fel de reuşit este personajul jucat de Kristoffer Joner, şi anume educatorul pedofil Brathen, villan-ul filmului, un personaj abject, laş, ascuns în spatele autorităţii.  Holst reuşeşte să creeze o atmosferă rece, scandinavă. Tonurile gri-albăstrui ale filmului anunţă din start tonul sumbru al poveştii.

Laitmotivul filmului este povestea imaginară construită de Erling împreună cu Olav, o poveste despre o vânătoare de balene. Povestea apare de mai multe ori pe parcursul filmului, dobândind de fiecare dată nuanţe şi semnificaţii diferite.

Cine este Ahab şi cine este Moby Dick? Cine este vânătorul şi cine este vânatul? Bestyreren îşi consideră şcoala de pe Bastoy un vas unde el este căpitanul. Pe final, rolurile se schimbă. Erling devine regele insulei. Şi totuşi, Erling şi Olav sunt simbolizaţi mai degrabă de balena care, în ciuda harpoanelor înfipte în ea, se avântă în larg, în căutarea libertăţii.

Episodul revoltei şi scena finală dintre Erling şi Olav sunt, probabil, cele mai reuşite momente ale filmului lui Holst.

***

Programul complet al Festivalului Filmului European poate fi găsit pe www.ffe.ro.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here