Sâmbătă, 9 februarie, de la 20.30, pe HBO începe sezonul al doilea al unuia dintre cele mai cool seriale de pe piaţă – Girls/ Fetele, o creaţie Lena Dunham. Creatoarea şi protagonista show-ului a fost premiată cu Emmy şi cu Globurile de Aur, iar carierele celor trei colege de platou, Allison Williams, Jemima Kirke şi Zosia Mamet, sunt asigurate.
Allison Williams o interpretează pe Marnie, o fată aparent normală, cu un job stabil şi un iubit, dar care, contrar aparenţelor, este cea mai pierdută dintre cele patru. Williams a început să joace roluri de improvizaţie în facultate, la Yale. Judd Apatow, producătorul serialului, i-a urmărit performanţele actoriceşti pe internet, iar proba pentru rolul din Fetele a fost prima ei tentativă în lumea filmului din L.A. Momentan este scenarista şi protagonista filmului Funny or Die, cu Will Ferrell în rolul principal.
Cât de mult semeni cu Marnie?
Acum înţeleg de ce mi se pune această întrebare atât de des; pentru că aflaţi informaţii despre personajul meu şi despre mine dintr-o lovitură…
Hmmm, te pricepi la asta…
Ei bine, este foarte greu să-ţi dai seama (râde). Sunt sigură că nu vei folosi niciuna dintre frazele de mai sus. Descrierea lui Marnie ţine foarte mult de diferenţa dintre cele două sezoane. În primul sezon, este o fată care încearcă cu disperare să te facă să crezi că este stăpână pe sine şi pe viaţa ei. Are un job, un iubit, un apartament, prietene – nu este pasionată de niciunul dintre aceste planuri, dar toate îi oferă un echilibru. Deci, Marnie este o fată normală care pare că îşi trăieşte viaţa.
În sezonul al doilea, nu mai există nici unul dintre aceşti factori. Nici unul. E la fel ca Hannah. Nu mai locuieşte în apartament şi, de fapt, nicăieri. Nu mai are un serviciu şi un iubit. E pierdută complet. Aşa că descrierea ei – care odată era foarte simplă – nu mai este o sarcină uşoară. Asta trebuie să facă în al doilea sezon: să descopere, în lipsa variabilelor de mai sus, cine este cu adevărat.
Personajul are la bază o altă prietenă de-a Lenei Dunham, nu-i aşa?
Da. Este scris după Audrey – care joacă rolul iubitei lui Charlie în sezonul doi; este foarte amuzantă când joacă alături de Marnie; pare să fie o comedie cu prieteni în oglindă.
Deci ce se întâmplă cu ea? Şi nu uita de comparaţia cu tine…
Îi este foarte greu pentru că acum încearcă să-şi blocheze toate gândurile; dacă întâlneşte un tip nou, nu stă să se gândească prea mult dacă vrea să iasă cu el sau dacă trebuie să accepte o slujbă nouă, o face pur şi simplu. Abordează o atitudine diferită acum, ca să evite dureroasa auto-examinare cu care era obişnuită la început. Dar este foarte important.
Cu cât se decide mai repede, cu atât va fi mai fericită şi în curând va putea trăi o viaţă satisfăcătoare. Dar mai întâi trebuie să descopere ce anume o pasionează. Aici apare diferenţa dintre noi două, pentru că eu mi-am dorit mereu acelaşi lucru: să devin actriţă. Întotdeauna, de când mă ştiu, asta am vrut. În privinţa lui Marnie, simţi că nu prea ştie de ce vrea. Nu pare să fie entuziasmată de ceva esenţial. În schimb, îi place ordinea. Mi se pare bizar să ai asemenea sentimente faţă de ceva atât de nesemnificativ.
Ce vrei să spui este că nu te identifici cu anxietatea şi neîncrederea portretizată în serial?
Desigur că da, cum să nu! Nu există cale uşoară în privinţa asta. Iar Marnie trebuie să descopere acest lucru – nu poţi mima că ai depăşit anumite provocări în viaţă. Trebuie să treci prin ele. Ăsta este un lucru pe care şi eu trebuie să-l învăţ.
Mi se întâmplă foarte rar să interpretez un personaj de vârsta mea. Acum, amândouă avem 24 de ani. Realitatea mea este corelată cu lumea din serial. Ca rezultat, când oamenii vin la mine şi îmi spun că sunt fani ai serialului, există o şansă foarte mare să am prieteni sau o cunoştinţă în comun cu acei oameni. Îmi cunosc fanii. Mi se pare că toţi facem parte dintr-un grup de fani şi jucăm într-un show care ne place, iar asta e foarte bizar.
Este mai complicat acum, când serialul a devenit celebru şi toată lumea îşi exprimă părerile despre el, fie bune sau rele?
Am primit sfaturi bune de la mulţi actori înainte de difuzarea serialului – îmi spuneau să nu-mi mai caut numele pe internet. Şi nu trebuie să citeşti recenziile – fie bune sau rele. Adică, eu ţin cont de sfaturile Lenei şi de cele ale prietenilor şi ale familiei; încerc să nu mă expun criticilor din afară. Dar oamenii au reacţionat uimitor la acest serial.
Ştiu că nu toate recenziile au fost favorabile. Eu am fost foarte bună la limba engleză. Gândesc ca cineva care a petrecut ore-n şir în bibliotecă, a analizat filme, opere de artă, de televiziune, cărţi, poezii, tot. Dacă fac parte dintr-un proiect care-i determină pe oameni să-l analizeze, să-l studieze cu atenţie, chiar şi un singur personaj sau un singur moment, ideea de a face parte din ceva ce angrenează atenţia oamenilor este un vis devenit realitate.
Ai susţinut o probă pentru acest rol, nu-i aşa?
Da. Zosia şi cu mine nu cunoşteam pe nimeni. Îmi amintesc totul foarte clar. A fost una dintre cele mai importante zile din viaţa mea. M-am pregătit pentru probă două zile la rând. Mi-am ales hainele pentru ziua respectivă şi am ajuns la casting cu o oră mai devreme.
Unele fete erau actriţe cunoscute – când le-am recunoscut mi-am dat seama că n-am nicio şansă. Se pregăteau pentru o scenă în care Marnie se certase cu Charlie. Am citit-o ca şi cum scopul lui Marnie era să atragă atenţia asupra ei, dar celelalte fete au plâns în timpul scenei. Iniţial m-am gândit să procedez la fel, dar până la urmă mi-am urmat instinctul. Din fericire, Lena a scris scena aşa cum am prevăzut – Marnie era o manipulatoare.
Ai experienţă în improvizaţie – te-a ajutat în vreun fel?
Câteodată interpretăm în afara scenariului. Este un proces constant, fluid. Improvizăm, apoi revenim la scenariu şi iar improvizăm etc. După aceea trebuie să aştept să difuzeze serialul ca să văd ce scene au păstrat. Este fascinant pentru mine, fiindcă, uneori, anumite aspecte din viaţa personală îmi influenţează interpretarea. Nu pot să vă dau un exemplu, pentru ar însemna să vă povestesc ce se întâmplă în serial. Dar lucrurile care mi se întâmplă uneori în serial sunt frânturi din realitate. Ar fi fost bizar dacă totul ar fi fost doar real; sunt doar nişte nuanţe din realitate. De aceea totul se simte atât de familiar.
*Un interviu oferit de HBO.
