Joaca de-a predicţiile pentru Cannes a mers atât de departe anul acesta, încât a înfuriat board-ul festivalului şi a divizat presa de specialitate. Un blog francez, http://blogdufestivaldecannes.com, a publicat pe 2 aprilie o pretinsă listă cu cele 24 de titluri selectate în competiţia pe 2012.

Delegatul general Thierry Frémaux a dezminţit imediat ceea ce susţinea site-ul amintit, şi anume faptul că lista s-ar fi „scurs” din greşeală pe site-ul oficial al evenimentului, prilej pentru câţiva bloggeri agili s-o preia. „Lista se află în capul meu”, a ţinut să lămurească Frémaux, avertizându-i pe toţi cei care nu respectă regulile Cannes-ului – să nu divulge informaţii înainte de conferinţa de presă, de pildă – că nu vor mai primi niciodată acreditare.

Între timp, unele publicaţii de specialitate s-au delimitat de acţiunea blogului francez, refuzând să publice titlurile filmelor. Toate vuiesc însă de propriile zvonuri despre cineaştii care primesc anul acesta un bilet spre Coasta de Azur, iar Cristian Mungiu nu lipseşte din nici o „previziune”, şi nici măcar din faimoasa listă. Până pe 19 aprilie, când va fi dată publicităţii selecţia, la Paris, Internetul va roi de speculaţii. Festivalul va avea loc anul acesta între 16 şi 27 mai.

Iată, deocamdată, cel mai des vehiculate 20 de titluri:

Cosmopolis – David Cronenberg

Noul film al lui David Cronenberg are sex, violenţă, tensiune şi ceva împrumuturi din Enter the Void (la partea de generic, cel puţin), semn că regizorul a abandonat pista domoală pe care o luase cu A Dangerous Method şi s-a întors la vechile plăceri. Protagonist în adaptarea după romanul lui Don DeLillo e Robert Pattinson, în rolul unui tânăr miliardar care trăieşte o zi bizară şi tumultoasă călătorind cu limuzina prin Manhattan. Apar pe afiş şi Juliette Binoche, Mathieu Amalric, Samantha Morton, Paul Giamatti. Lansarea în Franţa e bătută în cuie, pe 23 mai, prin urmare premiera canneză e ca şi anunţată.

Provizoriu/ Beyond the Hills – Cristian Mungiu

Cristian Mungiu e nelipsit din iureşul de zvonuri care precede Cannes-ul (presiunea Palme d’Or-ului obţinut în 2007 cu 432). Provizoriu/ Beyond the Hills este povestea Alinei şi a Voichiţei, două prietene crescute la orfelinat care se regăsesc după câţiva ani într-o mănăstire izolată din România. Alina se întoarce din Germania încercând s-o convingă pe Voichiţa să vină cu ea, însă aceasta din urmă pare să-şi fi găsit o familie în maicile şi preotul de acolo. Curând, Alina îl provoacă pe preot şi suferă o criză; este dusă la spital, iar cei din mănăstire încep să creadă că tânăra este posedată şi decid să o exorcizeze. În distribuţie: actriţele debutante Cosmina Stratan şi Cristina Flutur, Valeriu Andriuţă (Occident), Dana Tapalagă sau Cătălina Harabagiu.

Amour – Michael Haneke

Tot după un Palme d’Or (pentru Panglica albă) s-ar întoarce şi Michael Haneke. Filmul e gata de ceva vreme şi se anunţă destul de dur, în stilul Haneke – dragostea a doi octogenari, foşti profesori de muzică, e pusă la încercare atunci când ea suferă un atac cerebral şi rămâne parţial paralizată. Jean-Louis Trintignant revine pe ecran după 30 de ani, alături de Emmanuelle Riva (Hiroshima, mon amour) şi Isabelle Huppert.

Killing Them Softly – Andrew Dominik

Fostul Cogan’s Trade (titlul de lucru) i-ar aduce la Cannes pe Brad Pitt, alături de Ray Liotta, James Gandolfini, Ben Mendelsohn. Cine a văzut The Assasination of Jesse James by the Coward Robert Ford ştie că un film de Andrew Dominik nu e de lepădat. De data asta, e vorba de drama unui anchetator care cercetează un jaf executat în timpul unei partide de poker protejate de Mafie.

On the Road – Walter Salles

Generaţia beat străbătând America – o adaptare după celebra carte a lui Jack Kerouac, semnată de cel care a regizat The Motorcycle Diaries. Numai lume bună printre beatnicii lui Sales: Sam Riley şi Dean Moriarty sunt capete de afiş, alături de Kristen Stewart, Amy Adams, Kirsten Dunst, Viggo Mortensen, Alice Braga, Elizabeth Moss.

The End – Abbas Kiarostami

Abbas Kiarostami (Certified Copy) s-a mutat de data asta în Japonia pentru o bizară poveste de dragoste între o studentă care se prostituează pentru a-şi plăti studiile şi un profesor în vârstă. Rin Takanashi şi Tadashi Okuno sunt protagoniştii ei. Cum regizorul e unul dintre favoriţii Croazetei, revenirea sa e aproape certă.

Big House – Matteo Garrone

După excelentul Gomorra, regizorul italian revine cu Big House, o dramedie despre influenţa reality show-urilor asupra oamenilor – cei care le trăiesc şi cei care le urmăresc, deopotrivă – şi iluzia notorietăţii. Nu e de mirare că îl preocupă subiectul, în Italia se discută intens de câţiva ani despre cum imperiul divertismentului TV ridicat de Silvio Berlusconi a înghiţit viaţa politică şi civică. Garrone lucrează şi de data asta cu non-profesionişti.

The Master – Paul Thomas Anderson

Filmul lui Paul Thomas Anderson (There Will Be Blood) se anunţă o satiră la adresa scientologiei şi a mişcărilor religioase clădite pe aer şi multă carismă. Philip Seymour Hoffman joacă un intelectual carismatic care coagulează în jurul lui o mişcare religioasă, în anii 50, împreună cu un tip fără ocupaţie (Joaquin Phoenix). Mihai Mălaimare Jr. semnează imaginea, Johnny Greenwood (Radiohead) – muzica, iar David Crank (Tree of Life), scenografia.

De Rouille et d’Os/ Rust and Bone – Jacques Audiard

Cineastul premiat la Cannes în 2010 pentru Un profet revine din nou cu povestea unui bărbat care are de făcut alegeri dificile. Atunci când o fostă iubită vine la el cu copilul lui şi i-l pune în braţe, el trebuie să decidă cum va continua viaţa sa de atunci încolo. Marion Cotillard e starul de pe afiş, însă protagonist e Matthias Schoenarts.

Laurence Anyways – Xavier Dolan

Melvil Poupaud în rolul unui bărbat care vrea să devină femeie pentru a fi cu cel pe care îl iubeşte. În anul de graţie 1989.  Xavier Dolan s-a specializat în provocări, iar precedentele J’ai tué ma mère şi Les Amours Imaginaires dovedesc că ştie să le ducă până la capăt.

The Burial – Terrence Malick

Unul dintre cele trei sau patru filme la care lucrează Terrence Malick este istoria unei relaţii eşuate între un scriitor ratat (Ben Affleck) şi o emigrantă (Olga Kurylenko). Cum viza acesteia mai are puţin şi expiră, ea îl presează să o ceară în căsătorie, deşi fiecare dintre ei îl înşală pe celălalt. Distribuţia e întregită de Rachel McAdams, Jessica Chastain, Rachel Weisz, Michael Sheen sau Javier Bardem. Deşi presa străină oscilează între The Burrial şi Voyage of the Time, e mai probabil să fie primul.

Foxfire – Laurent Cantet

Cantet are şi el un  Palme d’Or (Entre les murs, 2008) care îl presează să se ridice din nou la aşteptările Cannes-ului. Foxfire este o adaptare după un roman de Joyce Carol Oates despre o bandă de cartier formată numai din fete, în anii 50, într-un orăşel din statul New York. Actorii sunt toţi neprofesionişti, ca şi în filmul anterior.

The Place Beyond the Pines – Derek Cianfrance

Derek Cianfrance (Blue Valentine) a cules un braţ de staruri pentru filmul ăsta: Ryan Gosling, Bradley Cooper, Rose Byrne, Eva Mendes, Ray Liotta, Bruce Greenwood şi Ben Mendelsohn. Gosling primeşte din nou rolul unui dur – un tânăr care face un copil şi începe să jefuiască bănci ca să-l întreţină.

Holly Motors – Leos Carax

Un om călătoreşte prin multiple vieţi paralele şi este, pe rând, criminal, cerşetor, CEO, creatură bizară şi tată de familie, în Holly Motors. E primul lungmetraj al lui Leos Carax după Pola X, din 1999, şi curiozitatea e pe măsură. Denis Lavant, Eva Mendes, Kylie Minogue, Michel Piccoli, Edith Scob figurează în distribuţie.

The Angel’s Share – Ken Loach

Robbie (Paul Brannigan), un trouble-maker recunoscut şi, de curând, părinte, găseşte noi sensuri vieţii după o vizită la o distilerie de whiskey. Ken Loach aproape că nu face film care să nu dea o raită şi pe la Cannes, deci selecţia e, cumva, by default. Altfel ar fi o surpriză. Scenariul îi aparţine vechiului său colaborator, Paul Laverty.

Stoker – Park Chan-wook

Este primul film în limba engleză al regizorului sud-coreean (Oldboy), un thriller după un scenariu de Wentworth Miller. Minunate decizii de casting: Nicole Kidman şi Mia Wasikowska, în roluri de mamă şi fiică. După moartea soţului, respectiv al tatălui, sunt vizitate de un unchi misterios (Matthew Goode) care se mută cu ele ca să le susţină, dar care pare să aibă, de fapt, alte motive.

Post Tenebras Lux – Carlos Reygadas

Poate cel mai discutat film printre cinefilii hard-core,  Post Tenebras Lux este un film parţial autobiografic, plasat în Mexic, Anglia, Spania şi Belgia, locuri în care Carlos Reygadas a trăit. Cineastul l-a descris ca pe un film „în care va interveni pe cât de puţin posibil, ca o pictură expresionistă în care încerci să exprimi ce simţi pictând mai degrabă decât să portretizezi ceva cu acurateţe”.

The Grandmasters – Wong Kar-wai

Un biopic despre Bruce Lee, cu Tony Leung în rolul principal şi cu Wong Kar-wai la cârmă–  The Grandmasters sună bine pentru orice festival din lumea asta, însă Cannes-ul are întâietate.

In the Fog – Sergei Loznitsa

Sergei Loznitsa (My Joy) şi directorul de imagine Oleg Mutu (432) fac din nou echipă pentru un film care se anunţă întunecat şi violent. Bazat pe romanul rus cu acelaşi nume, filmul are în centru un bărbat suspectat de trădare, în iarna lui 1942, şi dus undeva în pădure de doi partizani, pentru a fi ucis. Departe de ochii lumii, el încearcă să ia o decizie morală în condiţii imorale. Unul dintre roluri, cel al unui ofiţer nazist, este preluat de actorul Vlad Ivanov.

Elefante Blanco – Pablo Trapero

Despre credinţă, prietenie şi trădare în contexte sociale dure vorbeşte argentianianul Pablo Trapero în Elefante Blanco. În periferia oraşului Buenos Aires, doi prieteni, ambii preoţi catolici respectaţi de comunitate, luptă cu violenţa, corupţia şi injustiţia pe fronturi diferite. Profund afectat de nedreptatea şi violenţa din jurul lui şi atras de o femeie, unul dintre ei suferă o criză de credinţă – în Dumnezeu,  în el însuşi în Biserică. Curând, prietenia dintre cei doi va fi pusă la grea încercare. Pe afiş: Ricardo Darín, Martina Gusman, Jeremie Renier.