CORESPONDENŢĂ DE LA TIFF. Michele Placido n-a mai primit probabil atâtea declaraţii afectuoase – verbale sau din priviri – de când comisarul Cattani încă nu murise şi era cel mai popular actor al Italiei. Astăzi, la TIFF, actorul şi regizorul italian a fost înconjurat de o mulţime de fani ai Caracatiţei, majoritatea la vârsta a doua şi majoritatea femei care suspinaseră după comisar sau care învăţaseră italiana de dragul lui (cineva din public a mărturisit asta).
La 65 de ani, Michele Placido are o energie fantastică, a făcut de dimineaţă un tur plin Cluj, a intrat într-o biserică, a băut o cafea, a vizitat muzee, s-a plimbat pe străzi şi le-a dat telefoane copiilor săi spunându-le că trebuie să vină neapărat la Cluj şi neapărat în timpul festivalului. „Mi-a plăcut atât de mult oraşul şi festivalul, încât mi-am propus să vin aici anul viitor împreună cu cei 5 copii ai mei şi să stau zece zile. Ba chiar mă gândeam să nu mai aştept până la anul şi să-l rog pe băiatul meu cel mare, Michelangelo, să vină aici marţi, să prindă ultimele zile ale festivalului”, a spus actorul astăzi, la o întâlnire cu presa şi publicul, la TIFF Lounge-ul din Piaţa Unirii.
Frumuseţea acestei întâlniri (sau necazul ei, după unii) a fost că în cort putea intra oricine se găsea la ora aceea pe stradă. Aşa că două pensionare la braţ s-au oprit din plimbarea de duminică şi au intrat să vadă la cine se îmbulzeşte lumea. Când l-au zărit pe comisar, s-au lăsat cuminţi pe taburet şi l-au sorbit din priviri, ca două mame, până la final.
„Pot să dau oricând sfaturi despre cum să faceţi un film cu gangsteri”
Subiectul nr. 1 a fost Mafia. Toate celelalte 105 filme pe care le-a făcut la viaţa lui, plus cele 11 regizate se risipesc ca fulgii în vânt în faţa Caracatiţei. După succesul seriei, Placido a devenit un fel de ambasador neoficial al luptei împotriva Mafiei şi rareori e pus să răspundă la alte întrebări. Dar nici nu pare să-i displacă această aureolă: „Nu ştiu exact cum staţi cu Mafia în România, dar pot să vă dau oricând sfaturi despre cum să faceţi un film cu gangsteri”.
Tema pare să-l bântuie, în orice caz, pentru că filmul proiectat aseară în Piaţa Unirii – după ce Monica Bîrlădeanu, care are un rol episodic în el, i-a înmânat Premiul pentru întreaga carieră – Vallanzasca, este portretul unui mafiot care pusese gheara pe Milano la doar 27 de ani, Renato Vallanzasca. „Nu este un film despre Mafie, este portretul unui criminal”, a explicat Placido, fascinat de răul încarnat de acest om înspăimântător de rece şi crud la o vârstă când oamenii se îndrăgostesc de iluzii.
Despre „răul” care poate fi „bine”, dacă e privit de pe malul celălalt, actorul a pomenit ca răspuns la întrebarea unui jurnalist despre un strămoş de-al său, considerat „bandit” în nordul Italiei şi erou în sud. „Ceea ce pentru unii e rău, pentru alţii e bine… Ca să vă exemplific, am vizitat oraşul astăzi şi am văzut statuia lui Baba Novac, care e un bandit pentru maghiari şi un erou pentru români”. A fost singurul prilej în care s-a vorbit de alt film din cariera sa de actor: Ernesto, regizat de Salvatore Samperi, pentru care Placido a fost premiat la Berlin. Era rolul unui homosexual – din start, controversă – deci al unui personaj „negativ” în accepţia generală a publicului de atunci.
„Graţie filmelor, publicul a descoperit organigrama Mafiei”
Marele merit al Caracatiţei, care a ţinut din 1984 până în 1999 – Placido a jucat doar în primele patru sezoane, regizate de Damiano Damiani după un story de Sandro Petraglia – a fost că i-a dat publicului o idee asupra structurii acestei lumi. „La Piovra dezvăluia lucruri pe care nici poliţia nu le ştia, şi asta datorită curajului scenariştilor. Graţie filmelor, publicul a descoperit organigrama Mafiei”, a declarat actorul, subliniind că el, personal, nu a avut parte de şicanări din partea Mafiei, în timpul filmărilor, cum s-a întâmplat în cazul altor pelicule cu acelaşi subiect.
Se pare însă că lumea politică avea cu adevărat un dinte împotriva seriei. „Serialele TV pot fi instrumentate nu numai de mafioţi, ci şi de politicieni. Mesajul Mafiei e întotdeauna unul de putere: suntem atât de puternici încât putem omorî şi ofiţeri de poliţie. Comisarul Cattani era un exemplu de rezistenţă împotriva Mafiei, de aceea era şi foarte iubit de public. Dar Mafia poate fi ignorantă, ba chiar foarte ignorantă, şi să nu-şi dea seama de calităţile şi efectul unui film. Eu, personal, nu am primit ameninţări în timpul filmărilor, dar bineînţeles că Mafia nu era fericită cu acest film, cum nu erau nici politicienii italieni. După sezonul al treilea, la TV, politicienii au refuzat să vorbească despre el. Nici lui Berlusconi nu i-a plăcut şi a declarat de mai multe ori că serialul vinde o imagine proastă a Italiei peste graniţă”.
Berlusconi, separat, e un subiect care l-a înfuriat pe Placido la o conferinţă de presă de la Veneţia, din 2009, după ce un jurnalist l-a întrebat de ce compania Medusa Film, parte din imperiul lui Berlusconi, i-a finanţat filmul Il Grande Sogno, despre revolta studenţilor de stânga din 1968: „Unde vreţi să găsesc bani să-mi fac filmele?! E o întrebare stupidă!”, a explodat actorul care, de altfel, îl critică pe premierul italian de câte ori are ocazia.
Proiecte în România
Michele Placido are în dezvoltare mai multe proiecte de film. Unul este Le Guetteur, pe care îl va regiza în Franţa, avându-i pe platou pe doi dintre cei mai apreciaţi actori francezi, Daniel Auteuil şi Mathieu Kassovitz, altul – Itaker, unde este producător (alături de Bobby Păunescu, prin Mandragora) şi co-scenarist. Itaker se va filma în noiembrie, în România, în regia lui Toni Trupia, şi va vorbi despre emigraţia masivă a italienilor din anii 60, spre Germania. Într-unul dintre roluri, cel al unei hangiţe, va apărea Monica Bîrlădeanu. „După război, foarte mulţi italieni au emigrat în Germania şi ne-am gândit că e aceeaşi problemă pe care o au românii de câţiva ani şi care sunt ţinta prejudecăţilor în Italia acum. Filmul acesta le-ar putea reaminti italienilor că şi ei au trecut prin aceleaşi probleme acum 40 de ani”, a spus Placido, aplaudat puternic de mulţimea de la TIFF.
Spre final, cineva i-a mărturisit, foarte inspirat, că singurul său rival în România, într-o vreme, era serialul Dallas.
