Despre taţi şi fii. „Câinele japonez”

FILMĂRI. Într-un sat de pe lângă Giurgiu se filmează molcom – după firea regizorului – povestea unui tată care a pierdut aproape totul. Câinele japonez, debutul în lungmetraj al lui Tudor Jurgiu (27 de ani), mai are câteva zile de turnaj şi ele curg lent sub soarele dogoritor.

Sub nucii din curtea şcolii din Plopşoru, câţiva oameni din echipă s-au întins la umbră, în timp ce înăuntru se filmează scene de Primărie. E al treilea sat în care se mută filmările, după Frăteşti şi Vieru. „Povestea e curgătoare, frumoasă, nu sunt şocuri”, ne spune Victor Rebengiuc, ieşit din rulotă, de la machiaj. Vorbim când tare, când şoptit, în funcţie de cum se strigă „Motor!”, şi râdem pe înfundate, ca la şcoală, pentru că actorul e plin de poveşti.

„E un scenariu interesant şi eu am pornit nu cu idei preconcepute, ci în descoperirea personajului, pentru că e greu de înţeles ce poate simţi un om sinistrat căruia apa i-a luat casa, nevasta şi tot ce avea şi se pomeneşte cu fiu-său acasă şi… cu nişte japonezi”, spune Rebengiuc. Fiul din film îi este Şerban Pavlu, care i-a tot fost fiu şi pe scenă şi în cinema, de-a lungul timpului, iar noră Kana Hashimoto, singura actriţă japoneză din Bucureşti. Actriţa Japoneză cu A mare şi J mare, după cum îi place să spună lui Şerban Pavlu.

Pe Tudor Jurgiu, „un ardelean molcom, cuminte”, Victor Rebengiuc l-a simţit puţin intimidat în primele zile de lucru şi nu e prima dată când i se întâmplă: „Câteodată există din partea lor un stres pe care nu îl înţeleg – că sunt mai în vârstă, că am mai făcut filme… Ei sunt îndrăzneţi atunci când sunt studenţi şi vin să-ţi solicite un rolişor într-un mic filmuleţ pentru examen, dar după aia le piere curajul când sunt la lungmetraj”, se amuză actorul.

Tocmai de aceea, fiind o echipă foarte tânără, Rebengiuc a simţit nevoia să fie „foarte cuminte şi ascultător” şi să-l lase pe regizor să-şi dezvolte concepţia. „Foarte supus am fost, mi-a perit spiritul de frondă o dată cu vârsta. Bine, nici nu aveam de ce să fiu frondeur aici, pentru că mi s-a părut că totul decurge corect. Când eram mai tânăr, mă mai certam, dar nivelul de incompetenţă de atunci nu îl mai regăsesc azi”, explică actorul.

„Domnu’ Rebengiuc, chiar aşa, vă comandă copiii?!”

De partea lui, Tudor Jurgiu recunoaşte că, să-l aibă pe Victor Rebengiuc pe platou, la primul lui film, i-a dat emoţii. „Eram un pic intimidat la început. Noi suntem toţi foarte tineri… Apropo de asta, a fost un moment simpatic cu proprietara casei unde am filmat. Mai venea pe la casă, mai lucra în grădină şi la un moment dat a trecut în timp ce stăteam cu Victor Rebengiuc şi cu alţii pe prispa casei şi i-a zis, „Domnu’ Rebengiuc, chiar aşa, vă comandă copiii?!”. A fost foarte amuzant”.

Rebengiuc a fost prima alegere în rolul bătrânului care îşi pierde casa, soţia şi care îşi revede fiul plecat în Japonia după ani de zile. Deşi s-au dat probe cu actori mai în vârstă, din teatrele din ţară, în ideea de a avea o figură mai puţin cunoscută, a rămas cea mai bună alegere. „Victor Rebengiuc îi dă un fel de putere şi demnitate personajului, lucruri pe care le căutam şi pe care nu le-am găsit la alţii”, spune Jurgiu.

Miza filmului este relaţia dintre tată şi fiu, pe care privitorii ar trebui s-o descopere din gesturi, tăceri şi detalii. „Am urmărit să sugerăm mai mult nişte probleme dintre bătrânul ăsta şi fiul lui. Mă interesează genul ăsta de om, care nu discută, ci îşi ascunde multe din probleme. Cumva în maniera din Nunta lui Oli, unde nu exista un conflict şi un antagonist, ci mai mult o stare de fapt destul de dramatică în sine. Asta urmăresc şi aici, mai mult o stare de fapt decât o evoluţie. Descoperim lucruri despre ei”, detaliază Jurgiu.

Filmat în Giurgiu, regizat de Jurgiu şi produs de Giurgiu

Gluma favorită a echipei e că filmul e turnat în Giurgiu, regizat de Jurgiu şi produs de Giurgiu. Cei din echipa de PR au tot primit atenţionări binevoitoare dacă nu cumva Jurgiu e scris greşit.

Tudor Giurgiu, prin Libra Film, e cel care i-a şi propus scenariul, cu patru zile înainte de a fi depus la CNC. Povestea scrisă de Ioan Antoci şi distinsă cu Premiul Krzysztof Kieslowski pentru Cel mai bun scenariu din Europa Centrală şi de Est, la ScriptEast 2009, plus Premiul HBO pe 2008 pentru Cel mai bun scenariu de lungmetra, avea în centru tot o relaţie tată-fiu, ca în scurtmetrajul lui Jurgiu, Nunta lui Oli.

Împreună cu Gabriel Gheorghe, regizorul a rescris ulterior scene şi a adăugat altele, schimbând inclusiv finalul. „Am rescris secvenţe şi în funcţie de cum ne-am gândit să-l filmăm şi ne-am dat seama acum, filmându-l, că are mai mult umor decât ne aşteptam”. Majoritatea sunt filmate în plan-secvenţă. „Nici nu mi-am închipuit filmul altfel, de fapt. Aşa l-am văzut şi de când am citit scenariul prima oară şi aşa îmi place. Decupajul cu plan, contraplan şi detalii mi se pare că fracturează foarte mult durata reală a unui moment şi intri într-o convenţie care nu funcţionează sau pe care nu pot să mi-o asum, nici când mă uit la un film”, explică Jurgiu, asistat în toate aceste decizii de directorul de imagine Andrei Butică.

„Am fost băiatul lui Rebengiuc de mai multe ori”

În orice caz, turnajul a fost mult mai uşor decât se aştepta, iar impresia de lentoare şi lejeritate e generală. Pentru Şerban Pavlu, fiul rătăcitor din Câinele japonez, turnajul a fost o experienţă puţin neobişnuită. „N-au fost mari bucăţi de text, Tudor a filmat fără vorbe multe şi e prima dată când mi se întâmplă asta. E ciudat, ai senzaţia că nu faci nimic! Personajul meu trebuie să existe şi în tăcerile astea şi eu mi-am dat seama cam pe la jumătatea filmului. Din tăcerile astea deduci trăirile interioare ale personajului”, spune Pavlu, convins că povestea ar funcţiona la fel şi dacă fiul ar fi plecat la Bucureşti. „Faptul că noi venim din Japonia e singurul lucru exotic din film”.

Exotic e şi câinele japonez din plastic, pe care cei de la recuzită îl poartă cu grijă de colo-colo şi care face atât de mult zgomot, încât i s-au confiscat bateriile. Copilul japonez din film e chiar fiul actriţei stabilite în România, Kana Hashimoto. Născut şi crescut aici, Toma are 4 ani şi ştie română, dar nu şi japoneză, iar replicile în limba mamei sale i-au pus ceva probleme.

Dincolo de rolul în sine, pe Şerban Pavlu îl încântă orice zi petrecută în preajma lui Victor Rebengiuc. „Am fost băiatul lui Rebengiuc de mai multe ori, mai ales în teatru şi, pentru mine, întâlnirea cu el a fost un fel de a doua şcoală. E unul dintre actorii cu care am lucrat cel mai des. E de un profesionalism dus la extrem. De la el am învăţat că un actor de 70 de ani îşi pregăteşte rolul sau intrarea în scenă la al 50-lea spectacol la fel ca un actor de 20 de ani. Pare o chestie simplă, dar literalmente e greu să te păstrezi aşa”.

Doru Ana, porte-bonheur pentru debutanţi

Dacă Doru Ana îşi duce misiunea până la capăt, Câinele japonez ar putea ajunge acolo unde îşi propune – poate la Berlin, poate la Cannes, poate în alt festival. Istoria arată că aşa s-a întâmplat cu majoritatea debuturilor în care actorul a avut un rol secundar sau episodic. În Câinele japonez, e un director cu bani interesat să cumpere pământ, rol care, spune amuzat Doru Ana, „ajută acţiunea să meargă mai departe”.

A lucrat cu Mungiu la Occident, cu Bobby Păunescu la Francesca, cu Andrei Gruzsniczki, Florin Piersic Jr. sau cu Gabriel Achim, la Visul lui Adalbert. Majoritatea au fost roluri scurte, dar memorabile.

„Eu mi-am asumat o sarcină în ultimii ani, să fiu un fel de breloc de porte-bonheur pentru toţi copiii ăştia care debutează, începând cu Cristi Puiu şi Marfa şi banii. Am până acum 8-9 debuturi. Spre norocul lor, se cam duc şi pe la Cannes cu ele”, râde actorul.

Ioana Abur, Laurenţiu Lazăr , Constantin Drăgănescu şi Alexandrina Halic completează distribuţia filmului. Câinele japonez va fi lansat în prima jumătate a anului viitor, de către Transilvania Film. Pelicula este produsă de Libra Film, Bogdan Crăciun fiind producător executiv. Director de imagine este Andrei Butică, iar monteur – Dragoş Apetri.

Proiectul a obţinut finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei şi beneficiază de susţinere financiară din partea HBO România şi Programul MEDIA al Uniunii Europene (pentru dezvoltarea scenariului).