Autor: Dragoş Marin
În timpul Războiului Rece, lupta surdă dintre serviciile secrete occidentale şi serviciile de poliţie politică ale regimurilor comuniste a folosit ca monedă de schimb ceva mai de preţ decât armele nucleare: informaţia. În spatele culiselor, oameni fără chip şi biografii au creat o cortină de secrete şi dezinformare. Smoke and mirrors. Acestea sunt premisele de la care pleacă romanul lui John le Carré din 1974 şi adaptarea lui Tomas Alfredson din 2011, Tinker, Taylor, Soldier Spy/ Un spion care ştia prea multe.
Protagonistul, George Smiley (Gary Oldman), agent senior al Circului (treapta cea mai înaltă a Serviciilor Secrete Britanice), e chemat înapoi la datorie pentru a deconspira cârtiţa KGB infiltrată în eşaloanele organizaţiei. Suspecţii sunt patru oameni cu dosare fără pată, cu nume de cod derivate dintr-un refren englezesc pentru copii: Tinker, Tailor, Soldier, Rich Man. Smiley este al cincilea.
Dincolo de aparenţe, există o constanţă tematică între filmul precedent al lui Alfredson, sumbrul şi întunecatul horror suedez cu vampiri Let The Right One In şi Tinker, Tailor. Oamenii aceştia, jucaţi de actori britanici mari sau în devenire, nu trădează acţiuni prin cuvinte, iar faptele lor se petrec în spatele uşilor închise sau pe coridoare neluminate. Puţine scăpări trădează umanitate. Ricki (Tom Hardy) se îndrăgosteşte de rusoaica de ale cărei secrete are nevoie. Jim (Mark Strong) se ataşează de un elev căruia îi predă limba franceză (e antologică observaţia pe care o face într-o conversaţie cu tânărul: „You are a good watcher. Us loners are”). Peter (Benedict Cumberbatch) plânge după ce se desparte de iubitul său, pentru a-l proteja. Iar Smiley are un singur moment de slăbiciune, pe care i-l speculează adversarul său redutabil din umbră, Karla (agent KGB care e pentru Smiley ce e Moriarty pentru Sherlock Holmes).
Regia lui Alfredson e elegantă şi referenţială. O scenă de spionaj foloseşte binoclul ca Hitchcock în Rear Window şi mizanscena ca Jacques Tati în Playtime. Dosarele se plimbă pe la etajele Circului aproape cum călătoreşte corespondenţa în Brazil. Spectrul cromatic e unitar, cu excepţia unei pete de culoare roşie: petrecerea de Crăciun fragmentată şi intercalată de-a lungul filmului.
Scenariul îşi respectă publicul. Nu deoarece se simte obligat să explice fiecare punct al firului narativ, ci din contră, pentru că se mulţumeşte să construiască un puzzle cu logică ireproşabilă şi să îl lase pe spectator să aşeze piesele acolo unde le e locul. E revelatoare prima replică a filmului: „Trust no one Jim, especially not in the mainstream”. Mai târziu, observând că în maşină există o muscă, Smiley deschide geamul pentru a o lăsa să iasă.
Cerebral şi valoros, e unul dintre rarele filme care capătă din ce în ce mai multă substanţă prin vizionări repetate. Esenţial.
dailyratioofmovies.blogspot.com
***
Tinker, Tailor, Soldier, Spy rulează în cinematografele din România de vineri, 3 februarie.
