Carpete cu Răpirea din serai avem, de ce nu şi cu Legendele Olimpului? – „Nemuritorii 3D”

Ce alt pretext mai bun pentru explozii de capete şi maţe, cu sânge sărind pe toţi pereţii în slow-motion – 3D, evident, decât legendele Greciei antice, în care muritorii, zeii şi titanii se căsăpesc pe rupte? Nemuritorii 3D: Războiul zeilor/ Immortals 3D, de Tarsem Singh, e o adaptare perfect inutilă a poveştii lui Tezeu, în care toată vitejia, gloria şi mâncătoria Eladei de demult e scufundată într-un kitsch cu ambiţii de grandoare. Aşadar, ne jucăm de-a greutatea şi nemurirea, dar nu o trăim că n-avem cu ce, şi lasă că nici publicul-ţintă nu are cu ce, aşa că merge şi-aşa.

Marketat cu fraza-cheie „de la producătorii lui 300”, filmul abundă de peisaje care se vor breathtaking şi interioare care se vor maiestuoase (dar reuşesc poate doar să inspire câteva modele noi de goblen), armate cât vezi cu ochii şi costume fioroase sau, după caz, aurite. Bineînţeles că nu puteau lipsi abdomenele pătrăţoase şi fecioarele în veşminte sumare. Nici scenariul nu are prea multe de oferit, şi cu atât mai puţin modul în care au fost folosiţi actorii. Dacă l-ai văzut pe Henry Cavill în The Tudors şi, ca urmare, ai ceva speranţe de la un film cu el în rolul principal, mai bine abţine-te: Tezeu e o brută răzbunătoare, care nu are alte repere prin viaţa interioară decât statutul de exclus din satul natal şi faptul că şi-a văzut mama ucisă, un personaj ultra-schematic pe care nici cel mai bun actor din lume nu l-ar putea salva.

Mai rău, Mickey Rourke, care avea atâta profunzime în comeback-ul din The Wrestler, nu e în rolul regelui Hyperion mai mult decât un parvenit slinos. Zeii lui Tarsem Singh sunt nişte fiţoşi poleiţi în aur din cap până-n picioare, iar Zeus, după ce se fâţâie printre muritori în chip de bătrân înţelept (John Hurt, onorabil totuşi), se transformă în ceruri într-un tinerel greu de luat în serios, în interpretarea băţoasă a lui Luke Evans (mai bine rămânea John Hurt, era mai credibil dar, deh, nu mai era tinerel). Că de fapt asta e şi problema filmului: e greu de luat în serios.

Era să uit: mai apare şi Oracolul (Freida Pinto), preoteasa Fedra, care are darul de a cunoaşte viitorul numai atâta timp cât e virgină – prilej numai bun de glumiţe grosolane care, la fel ca vizualul şi scenele de luptă, pot cel mult să impresioneze nişte copilaşi chinuiţi de hormoni. Dacă însă nu eşti un copilaş chinuit de hormoni, mai bine fă-ţi o favoare şi umple-ţi 110 minute cu altceva mai bun decât filmul ăsta. Iar dacă totuşi eşti un copilaş chinuit de hormoni, mai bine foloseşte banii de bilet ca să-ţi scoţi crush-ul la un suc şi să-ţi rezolvi nişte probleme urgente.

***

Filmul rulează de vineri, 10 noiembrie, la Hollywood Multiplex (Bucureşti şi Oradea), CinemaPRO, Movieplex, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex – Băneasa, Glendale Studio (Bucureşti), Cinema City (Cotroceni, Sun Plaza, Cluj, Arad, Galeria Arad, Bacau, Braila, Baia Mare, Timisoara, Iasi, Pitesti), Cityplex (Constanta, Brasov, Bucuresti), Odeon Cineplex Cluj, Cinema Cortina (Oradea), Cinema Phoenix (Pascani), Centrul Cultural Eugen Ionescu (Slatina), Grand Mall Cinema (Satu Mare), Patria (Craiova), Cinema Florin Piersic (Cluj), Cinema Premiera (Ploiesti).