Geraldine Chaplin, fiica lui Charlie Chaplin şi una dintre cele mai interesante figuri de pe marele ecran, va fi celebrată la TIFF (1 – 10 iunie 2012, la Cluj-Napoca). Celebra actriță va primi Premiul pentru întreaga carieră oferit unei personalităţi din cinematografia mondială, la gala de închidere a festivalului, pe data de 9 iunie, anunţă organizatorii. În onoarea ei vor fi proiectate mai multe filme, inclusiv unul dintre cele mai recente, Et si on vivait tous ensemble? (r. Stéphane Robelin, 2011), în care apare alături de Jane Fonda şi Pierre Richard.
Pe 31 iulie 1944, Geraldine Chaplin se năștea în familia celui pe care presa internațională îl numea deja, fără rezerve, cel mai mare star de film din lume. Era cel de-al patrulea copil al lui Charlie Chaplin și primul dintre cei opt pe care legendarul actor i-a avut cu cea de-a patra soție, Oona O’Neill, fiica dramaturgului Eugene O’Neill. De-a lungul vieții, asemănarea izbitoare cu tatăl ei și numele Chaplin aveau să atragă o atenție considerabilă asupra sa.
Cel care a adus-o pentru prima dată în fața camerei de filmat, într-un rol minor din Limelight (1952), a fost chiar tatăl ei. De atunci au trecut 60 de ani și peste 100 filme. În tot acest timp, Geraldine Chaplin și-a construit propria identitate, diferită de a părintelui ei, și o carieră impresionantă. Aerul enigmatic și vulnerabil, privirea pătrunzătoare și forța interioară pe care o emană au propulsat-o în roluri dramatice de substanță, în filmele unor cineaști precum David Lean, Robert Altman, Pedro Almodovar, Carlos Saura, Claude Lelouch, Martin Scorsese, Alain Resnais, Jacques Rivette sau Franco Zeffirelli.
Geraldine Chaplin și-a petrecut doar primii opt ani din viață în orașul natal, Santa Monica (California), „vânătoarea de vrăjitoare” a erei McCarthy forțând mutarea întreagii familii în Elveția. Pentru că visa să fie balerină, a studiat la Royal Ballet School din Londra, însă a realizat în câțiva ani că prestațiile ei sunt mediocre și că „nu poți fi mediocru când porți numele Chaplin”.
Doctor Jivago şi Carlos Saura
Cealaltă opțiune era actoria – meseria în care numele i-ar fi deschis enorm de multe uși. Ceea ce s-a și întâmplat, povestește adeseori actrița în interviuri. La scurt timp, în 1965, apărea pe afiș lângă Jean-Paul Belmondo, în Par un beau matin d’été (r. Jaccques Deray), și alături de Omar Sharif în imensul succes Doctor Jivago (r. David Lean). Ecranizarea după romanul lui Boris Pasternak i-a adus și prima nominalizare la Globurile de Aur din carieră.
În 1967, a început cea mai prolifică și interesantă perioadă din cariera actriței, marcată de întâlnirea cu regizorul spaniol Carlos Saura. E anul în care a debutat relația lor și s-a lansat celebrul thriller psihologic Peppermint Frappé (Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin), în care actrița este ținta obsesiei unui bărbat. Au urmat Ana and the Wolves (1973), Cría cuervos (Premiul Special al Juriului, Cannes, 1976), Elisa, vida mía (1977) sau Mamá cumple cien años (1979), filme care i-au consolidat reputația de actriță exigentă și de o profunzime rară.
Fluentă în spaniolă, franceză și engleză, Geraldine Chaplin s-a mișcat cu ușurință între cele trei cinematografii. În aceeași perioadă, impresionat de talentul ei, cineastul american Robert Altman i-a oferit un rol de reporter BBC în Nashville (1975), care i-a adus o nominalizare la Globul de Aur pentru Cea mai bună actriță în rol secundar. A distribuit-o apoi în Buffalo Bill and the Indians (1976) și A Wedding (1978), iar ca producător – în Welcome to L.A. (nominalizare la BAFTA, 1976) sau Remember My Name (1978), ambele regizate de Alan Rudolph. Cu rolul soției criminale din Remember My Name, Chaplin a primit elogii în presă, partener de platou fiindu-i Anthony Perkins.
Filmografia ei cuprinde roluri remarcabile și în L’amour par terre (r. Jacques Rivette), La vie est un roman (r. Alain Resnais), The Age of Innocence (r. Martin Scorsese), Jane Eyre (r. Franco Zeffirelli), Hable con ella (r. Pedro Almodovar), En la ciudad sin límites (r. Antonio Hernández) – premiul Goya pentru Cea mai bună actriță în rol secundar – sau filmul horror El Orfanato (r. Juan Antonio Bayona). În 1992, a fost pusă în ipostaza inedită de a o juca pe bunica sa, Hannah Chaplin, în filmul biografic despre tatăl ei, Chaplin, regizat de Richard Attenborough. Interpretarea i-a adus încă o nominalizare la premiile Globul de Aur.
Unul dintre cele mai recente filme ale sale, Et si on vivait tous ensemble? (r. Stéphane Robelin, 2011), care va fi proiectat la TIFF, este o comedie despre cinci prieteni vechi care decid, atunci când unul dintre ei suferă un infarct, să se mute împreună, ca alternativă la azilul de bătrâni. Un student (Daniel Brühl) care face o cercetare despre populația îmbătrânită a Franței, supraveghează „experimentul”. Filmul a avut premiera mondială anul trecut, la Festivalul Internațional de Film de la Locarno.
Cea de-a 11-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania – TIFF va avea loc în perioada 1-10 iunie, la Cluj-Napoca, şi între 13 şi 17 iunie, la Sibiu.
Geraldine Chaplin vine la TIFF 2012! http://t.co/i54rEOBD