Doar dacă sunteţi fani hardcore şi i-aţi ierta orice lui George Lucas, inclusiv faptul că vă invită să plătiţi un bilet la cinema fără să vă dea mare lucru în schimb.

Există o strategie în Statele Unite, în marketing-ul de cinema, în cazul eşecurilor: chemi criticii şi jurnaliştii la vizionare abia în ziua lansării sau doar cu o zi înainte, ca să nu influenţeze publicul pe cât ar putea-o face. În alte cazuri, astfel de vizionări au loc cu o săptămână înainte de premieră, pentru a se crea suficientă gălăgie în jurul filmului.

Războiul Stelelor. Episodul I – Ameninţarea fantomei, convertit în 3D şi lansat din 10 februarie în cinematografele din România, a avut parte de o astfel de cold opening. Distribuitorii, şi mai cu seamă George Lucas însuşi, sunt conştienţi că vând marfă veche, prost re-ambalată.

Convertirea în 3D a prequel-ului din 1999 nu aduce nimic în plus imaginii, nici măcar senzaţia de adâncime pe care o au filmele realizate direct cu camere stereoscopice. De aceea, la avanpremiera de la Grand Cinema Digiplex din Băneasa, unii spectatori s-au uitat bună parte din film fără ochelarii 3D.

Raliul de pe Tattooine, cu Anakin Skywalker, şi scenele din oraşul de sub apă sunt singurele care câştigă cât de cât de pe urma convertirii. Jar Jar Binks nu iese chiar bine din această poveste, iar sabia laser a cavalerilor Jedi (Qui-Gon şi Obi-Wan Kenobi) nu trece prin ecran, cum spera cineva pe un forum. De cele mai multe ori, ai senzaţia că nici nu e 3D, dacă nu ţi-ar cădea ochelarii de pe nas.

Legat de relansarea în 3D, Lucas face o afirmaţie pe care mulţi i-ar contrazice-o fără efort: „a trece de la 2D la 3D e ca diferenţa dintre a privi un film alb-negru şi unul color. Merge şi în alb-negru, dar e mai bine color”.  Majoritatea filmelor stau bine-mersi în 2D.