A cincea ediţie NexT s-a încheiat sâmbătă seara, la Cinema Scala, cu Goana/ La Huida, un scurtmetraj care foloseşte tertipuri simpatice gen „Amelie”, slow-motion de videoclip, voice-over şi muzică şi te câştigă pe moment. Filmul lui Victor Carrey i-a câştigat şi pe membrii juriului, care i-au acordat Trofeul NexT, considerând-ul „un moment de cinema pur care face să se întâlnească traiectoriile fiinţelor umane (şi cele ale animalelor) pentru stilul şi ritmul său, pentru capacitatea sa de a înnoi folosirea imaginilor în slow motion, pentru umorul său, poezia şi graţia care fac din acest film un adevărat moment de fericire”.
Ce-i drept, a fost un moment de bucurie într-o selecţie mai sumbră şi mai puţin înclinată spre fantezie decât la ediţiile trecute. Probabil de aceea a simţit juriul nevoia să-l puncteze.
Deeper than Yesterday/La tot mai mare adâncime (Australia), de Ariel Kleiman, şi-a adjudecat Premiul „Cristian Nemescu” pentru cea mai bună regie, oferit de Institutul Cultural Român. Trofeul i-a fost dat – cu misiunea să-l ducă în siguranţă destinatarului – singurul australian din sală. Deeper than Yesterday vorbeşte despre luciditate, bunul cel mai de preţ al unor soldaţi ruşi aflaţi în misiune pe un submarin, de câteva luni. „Nimeni nu mai este acelaşi de acum trei luni. Simt că mă scufund din ce în ce mai tare, o dată cu toţi ceilalţi”, spune la un moment dat unul dintre ei, după o confruntare.
Ina Nikolow şi Benedikt David, sound designerii filmului Talleres Clandestinos/Croitori clandestini au obţinut Premiul „Andrei Toncu” pentru cea mai buna coloană sonoră. Scurtmetrajul Catalinei Molina e o dramă socială (despre muncitorii aduşi din Bolivia în Argentina şi angajaţi în ateliere clandestine de croitorie) în interiorul căreia se înfiripă o poveste de dragoste.
Apele tac, de Anca Miruna Lăzărescu, o dramă din comunism cu accente de thriller, a luat Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj românesc şi cel al publicului pentru un film autohton. În viziunea juriului, Apele tac este „mai mult decât un mod cinematografic de a încheia socotelile cu trecutul. Este un film de acţiune plin de suspans şi dovada unui mare talent”. Mai multe despre film aici şi aici.
Două menţiuni speciale au revenit scurtmetrajului studenţesc Categoria Grea (regia Olivia Căciuleanu) şi filmului Diane Wellington, în regia lui Arnaud des Pallières. Categoria grea, un film alb-negru inspirat dintr-o întâmplare reală din viaţa bunicilor regizoarei, vorbeşte despre greşeli, dragoste şi despre cum clocotesc pasiunile chiar şi atunci când se crede că ele s-au stins demult.
Cronoscopul, în regia lui Andrew Legge, a fost cel mai îndrăgit şi discutat film al ediţiei şi a obţinut, cum era de aşteptat, Premiul publicului pentru film străin. Un mockumentary care te înşală zdravăn în primele minute, Cronoscopul e o excelentă metaforă despre ficţiunea numită istorie.
Croit după calapodul documentarelor de pe History Channel, filmul are istorici, scriitori şi presupuşi martori ai evenimentelor care vorbesc despre Charlotte Keppel, femeia-geniu care ar fi inventat în anii 30 o maşinărie capabilă să proiecteze pe un ecran imagini din trecut. Adulată de o lume întreagă, Keppel a fost ştearsă brutal şi definitiv din istorie după ce Biserica Catolică a aflat că un preot pe care urma să-l canonizeze avusese o iubită şi un copil, iar Germania nazistă descoperă că pe meleagurile „ariene” au vieţuit mai cu seamă „oameni tuciurii, mici, graşi şi care locuiau laolaltă cu porcii”. Arheologii, istoricii, preoţii şi politicienii au realizat curând că munca lor e sabotată de cronoscop şi că aparatul nu serveşte nimănui. În nici un caz istoriei. Scurtmetrajul e excelent realizat în alb-negru, ca un film de epocă zgâriat şi cu toate clişeele de imagine la locul lor.
Concursul de critică de film, care-i permite unui tânăr să facă parte din juriul Emile Cantillon, la Festivalul Internaţional de Film Francofon de la Namur, a fost câştigat de Andreea Mihalcea, studentă în anul I la Secţia de Comunicare Audio-Video a UNATC, care a scris o cronică în limba franceză despre Cea mai fericita fată din lume, de Radu Jude.
Iată şi making of-ul ediţiei:
