„De ce eu?”. Pentru că merită văzut

0
170

Emilian Oprea2

CORESPONDENȚĂ DE LA BERLIN. Pe 6 februarie, la Cinestar, la doi pași de Berlinale Palast și Hyatt Hotel, unde își are sediul centrul de presă al Berlinalei, a avut loc prima vizionare cu public a filmului lui Tudor Giurgiu, De ce eu?. Embargoul pentru cronicile despre film a ținut însă până la premiera oficială de pe 11 februarie, la 19.30, la faimosul Kino International, din estul Berlinului, unde, anul trecut, Nick Cave a fost profund impresionat de draperiile de catifea groasă de pe scenă. Așa draperii mai rar.  Și rar așa cinema din era comunistă care respiră încă un fast anume. Nici cu scaunele de pluș nu mi-e rușine.

Filmul lui Tudor Giurgiu se integrează perfect în context. Scenariul e bazat pe povestea reală de viață și de moarte a procurorului Cristian Panait, care, în 2002, în urma unui caz complicat de corupție ce îi avea ca protagoniști pe fiul prefectului de Bihor, Adrian Tarău, și un procuror de la Oradea, Alexandru Lele, ajunge să calce pe bătături niște sus-puși, să „încurce” sistemul.  Pentru că se păstrează integru –  profesional -, ajunge să deranjeze serviciile secrete și aparatul politic de înalt voltaj. În consecință, este alungat din sistem și se sinucide la numai 29 ani.

Cazul procurorului Panait a fost amplu mediatizat în România, pentru că implica nume de la vârful politicii românești, ale căror tentacule sunt în continuare răspândite și azi. Scenariul este construit pe seama acestor date și fapte, o scenă din film reprezentând chiar o reconstituire fidelă a unei percheziții în casa procurorului Lele, difuzată la acea vreme. În filmul lui Giurgiu, realitatea este parțial ficționalizată, încercându-se a se găsi un echilibru între cele două. Un detaliu semnificativ este și faptul că scena sinuciderii a fost filmată chiar de pe terasa de unde s-a aruncat în gol procurorul Panait.

Un spectator străin ar putea rata anumite aluzii și referințe la politicul și societatea românească, însă structura narativă îl ține în priză și îl ajută să se ghideze, transmițând esențialul: un om nevinovat este distrus de un sistem putred.

Andreea Vasile si Emilian Oprea2

Emilian Oprea duce filmul remarcabil. Așa cum am mai spus și de la Rotterdam, el e the new name in town. Fiți cu ochii pe el. Jocul lui e natural, reușeste să redea incertitudinile și anxietățile personajului său. Îl urmăm pe Cristian pas cu pas. Îi vedem zbuciumul, chinul, deruta, suntem martori la presiunile din viața profesională și la dedublarea din cea personală, amoroasă. Andreea Vasile o joacă pe logodnica lui și reușește, la rândul ei, să transmită o gamă întreagă de emoții pe care le trăiește odată cu schimbarea graduală pe care o suferă iubitul ei. L-am remarcat și pe Mihai Constantin, șeful lui Panduru (Emilian Oprea). Îi iese excelent rolul de personaj în esență corupt, periculos și oportunist. Au fost câteva momente în film când m-a frapat senzația că îl revăd pe ecran pe seniorul George Constantin.

Pe alocuri, e adevărat, mi-am dorit ca unele relații sau fire narative să fi fost explorate un pic mai mult. Am remarcat însă montajul bun și imaginea lui Marius Panduru care m-a ținut cu ochii lipiți de ecran. Sunetul e special, percepem acut tot ce se întâmplă în jur, pe stradă, în clădiri; atmosfera creată e foarte autentică, mai ales în minister și în sălile învechite din procuratură.

De ce eu? are o miză importantă. Are șansa să deschidă o nouă cale în cinematografia românească recentă, cea a filmului politic pe teme actuale. Un cinema care să reflecte lucid ce se întâmplă în politică, în societate. Filmul lui Tudor Giurgiu se lansează în România, de altfel, într-un moment cheie, în care justiția și politica par să nu mai coabiteze atât de pașnic ca până acum.

Eu nu trăiesc în România și aflu despre noua situație socio-politică din presă. Înțeleg însă că „se întâmplă lucruri” și că se mișcă pioni importanți. La unii dintre ei face aluzie și filmul lui Tudor Giurgiu, însă nu sunt folosite nume reale, din rațiuni de ficționalizare a poveștii. Dar temele sunt clare și fierbinți: puterea serviciilor secrete, conlucrarea lor cu politicienii și justiția, labirintul lăsat moștenire după comunism și felul în care s-a pierdut în el societatea românească.La final, sunt enumerate și câteva date referitoare la serviciile secrete, la arestarea și încarcerarea anumitor politicieni, oferindu-se un context și mai concret poveștii în sine.

Dan Condurache, Emilian Oprea, Virgil Ogasanu si Mihai Constantin in De ce eu

Filmul are și o vădită notă personală, ceea ce-i conferă un plus de semnificație. Așa cum a mărturisit Tudor Giurgiu la Q&A-ul de după proiecție, după ce s-a retras de la conducerea TVR, a vrut să facă un film al cărui personaj principal să fie chiar el. Apoi, aflând de cazul Panait, și-a dat seama că lucrurile cu care se confruntase el erau jocuri de copii pe lângă cele ce-i fuseseră date lui Panait. Însă amândoi aveau aceeași vârstă, amândoi au fost naivi, se pare. Sistemul s-a dovedit a fi mai puternic și mai necruțător, așa cum e în continuare cu atâția oameni buni care încearcă să-l schimbe și nu reușesc. Sistemul îi învinge, îi înghite. Tema asta în sine e demnă de discuții și abordări ample.

Faptul că Tudor Giurgiu, împreună cu producătoarea Oana Giurgiu și întreaga echipă s-au angajat să deschidă această temă vastă e un act demn de laudă. E vremea să ne privim prezentul și trecutul recent și să ne confruntăm demonii. Lucrurile se schimbă, a remarcat și producătoarea Oana Giurgiu la Berlin, care a precizat că au existat și momente delicate în timpul producției. A ținut însă să menționeze că au primit tot sprijinul necesar și că lansarea filmului în România vine într-un moment crucial, unul care merită discuții și analize bine articulate.

Filmul m-a făcut să retrăiesc un cotidian înecăcios, m-a făcut să îmi amintesc de disperarea trăită la nivel personal când, încercând să faci ceva corect și transparent, te lovești de bolovani grei, unii imposibil de mișcat. Un om a murit ca urmare a mișculațiilor unui sistem corupt și murdar. Sistem girat de alți oameni. Filmul ăsta are șansa să genereze întrebări și noi ar fi bine să ni le punem și să aflăm răspunsurile. De ce eu? e doar un început, sper.

***

Filmul rulează în cinematografele românești din 27 februarie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here