CRONICĂ. Întrebarea milenară „cine i-a scos lui Zeus peri albi?” primeşte un răspuns lung de 100 de minute, în continuarea de la Înfruntarea Titanilor. Conştienţi că 3D-ul primului film era (la vremea aceea) cea mai nereuşită conversie în post-producţie de la inventarea formatului, şi mai ales realizând că filmul lor nu are nici picior de titan în el, mai marii de la Hollywood au dat undă verde unei noi avalanşe de efecte speciale care să corecteze toate aceste neajunsuri. Şi, dacă se poate, să mai facă o jumătate de miliard de dolari încasări cu încă un mix and match de eroi mitologici.
Aşa se face că Perseu (Sam Worthington), fiul lui Zeus (Liam Neeson), se lasă din nou de pescuit pentru a-şi salva tatăl din ghearele lui Hades (Ralph Fiennes) şi Ares (Edgar Ramirez). Miza e „salvarea Universului” de trezirea lui Cronos – bunicul lui Perseu, care se întâmplă să fie un monstru de lavă cât un zgârie-nori. În aventura sa, e însoţit de Andromeda (Rosamund Pike) şi vărul său semi-zeu Argenor. Ea e frumoasă, iar el se vrea amuzant. Restul e generat pe calculator – ciclopi, labirint, monştri cu mai multe capete sau mai multe trupuri.
Din păcate, ceea ce nu se poate reproduce digital e logica: Pegasul apare şi dispare inexplicabil, n-ar fi stricat o geografie mai coerentă – personajele traversează harta ca şi cum ar traversa strada – şi nişte replici mai de Doamne-ajută pentru Neeson şi Fiennes, care se cam sufocă în roluri de nemuritori. Sunt toţi victime colaterale ale felului în care se scriu blockbusterele zilelor noastre.
În marea de pixeli, Jonathan Liebesman, regizorul, se face vinovat de acelaşi păcat ca în filmul precedent, Battle: Los Angeles – camera nu stă locului o clipă, ceea ce trage în jos 3D-ul mult îmbunătăţit faţă de prima parte. Scenele de acţiune sunt derivative: atacul himerei asupra satului lui Perseu aminteşte de primul Transformers, bătălia finală dovedeşte că realizatorii au văzut Mumia. Nu se poate nega însă determinarea de a impresiona vizual, care îşi atinge ocazional ţinta – scena labirintului care duce spre Tartar e ingenios construită, muntele de lavă scuipă pietre tridimensionale.
Limitat în ambiţii, anonim în execuţie, Furia Titanilor/ Wrath of the Titans e o plăcere vinovată atunci când funcţionează, şi îndeajuns de suportabil atât cât durează.
***
Filmul rulează în cinematografele din România din 30 martie, distribuit de MediaPro Distribution.