Preţul fiecărui minut – „In time”

Autor: Ioana Filipaş

Există o mulţime de citate celebre care atribuie timpului caracteristici materiale. Se spune că acesta costă, că fiecare secundă e preţioasă şi că timpul trecut nu se mai întoarce niciodată. Cu toate acestea, chestiunile legate de timp nu au posedat niciodată o doză mai mare de materialism decât în cel mai recent film al lui Andrew Niccol, In time/ În timp.

Cunoscut pentru scenariile sale science-fiction (Gattaca, The Truman Show, S1m0ne), Niccol se menţine în acelaşi registru şi în cazul producţiei de faţă, căreia i-a semnat atât scenariul, cât şi regia. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, ADN-ul uman este modificat în aşa fel încât nimeni să nu îmbătrânească, fizic, mai mult de douăzeci şi cinci de ani. Odată cu atingerea respectivei vârste, fiecare om primeşte în plus, de trăit, o singură zi. Din acel moment, durata de viaţă a fiecăruia depinde, literalmente, de timpul pe care îl mai are. Moneda de schimb este timpul, iar “averea” fiecărei persoane este afişată, sub forma unui ceas digital, pe antebraţ.

Timpul este şi cel care face diferenţa între clasele sociale. În vreme ce pe antebraţele celor bogaţi numerele corespunzătoare anilor sunt de ordinul sutelor sau miilor, săracii îşi duc, la propriu, traiul de pe o zi pe alta. Timpul se câştigă cel mai adesea prin muncă, furt și cerșetorie, aşa că cei săraci, care îşi numără ultimele clipe ale vieţii, sunt dispuşi să recurgă la orice metodă pentru a primi câteva zile în plus.

Cafeaua costă cinci minute, o noapte la hotel costă două luni, iar preţul unui automobil se calculează în ani de zile. În loc de stive de bancnote, seifurile din bănci conțin dispozitive automate de dozat timpul în ceasuri. Generații întregi, de la bunici la nepoți, arată la fel cu toții, fiind imposibil să deduci cine ce vârstă reală are. Cu toții știu când vor muri, dar există posibilitatea prelungirii acestei scadențe a vieții la infinit, dacă reușesc să își facă rost, într-un fel sau altul, de mai mult timp.

După rolurile din Bad Teacher și Friends with Benefits, Justin Timberlake (în rolul lui Will Salas) reușește să surprindă din nou într-un mod plăcut. Din bărbatul care părea să nu aibă nimic altceva decât un aspect plăcut, o voce frumoasă și melodii de impresionat adolescenții, Justin Timberlake s-a transformat într-un actor care își dezvăluie, treptat, dar sigur, farmecul și potențialul.

Roșcată, cu păr scurt și cu breton, dar și fără zâmbetul larg pe care îl afișează de obicei, Amanda Seyfried (Sylvia Weis) este aproape de nerecunoscut în acest film. Cu toată această schimbare fizică, prestația din film i-a rămas la fel ca și cele din producțiile anterioare: prea puțin remarcabilă. Personal, consider că Olivia Wilde, de pildă, care deține doar un rol episodic în pelicula In time, este infinit mai expresivă decât ea. Ca fapt divers, dintre actorii acestui film, Amanda Seyfried este singura (din rândul celor cu roluri importante) care, la momentul filmării, avea vârsta de douăzeci și cinci de ani. Iar Olivia Wilde este mai tânără cu trei ani decât Justin Timberlake (iar în film, ea este mama lui).

Pe lângă faptul că distribuția include o mulțime de actori cunoscuți, de apreciat mai este și faptul că acțiunea filmului e foarte concentrată, iar sinopsisul este cât se poate de original. Mixul acestor elemente reușește cu succes să distragă publicul de la greșelile matematice, de la exagerările și de la clișeele „scăpate” prin scenariu, iar astfel, In time devine foarte plăcut de urmărit.