„The Borderlands” – catehismul horror

0
131

The-Borderlands-3

Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de found footage-uri, mai că îmi vine să fug până în pădurea amazoniană și să urlu, de față cu activiștii care mișună pe acolo: „Mall-uri, nu copaci!”. Știm însă foarte bine cum sunt alții când aud de așa-zisele found footage-uri. Altfel, de ce ar fi făcut atâția bani exerciții inutile precum Paranormal Activity (de la 1 până la 830, sau la cât o fi ajuns în ziua de azi) sau compilații oareșcum cretine gen V/H/S (care are, totuși, un filmuleț bun acolo, cel de încheiere) sau multe, multe alte exemple de genul ăsta.

Problemele mele cu acest subgen al filmului horror sunt destul de variate: incoerența tehnologică (camerele prea cad întotdeauna în unghiurile exacte și perfecte), simți jump scares-urile cu vreo 10 minute înainte să apară, personajele-s de obicei cretine, plot-urile nu-s nici ele mai acătării etc.

În orice caz, rămân imuabil a propos de vârful subgenului: Cannibal Holocaust, totodată bunic, dar și apex al subgenului. Fără dubii, există și alte filme cu adevărat bune (sau măcar acceptabile) în zona aceasta de cinema: The Sacrament, al lui Ti West (reinterpretare ceva mai low-key a sinuciderii în grup din Jonestown), The Last Exorcism (studiu despre pierderea și regăsirea credinței, cu personaje foarte bine construite și un twist final de-ți zburdă toți creierii), The Tunnel (film micuț, în genul unui documentar made for TV, care funcționează surprinzător de bine, deși nu ar trebui), REC, Chronicle, The Bay, Cloverfield etc.

Astea-s doar cele care funcționează sau sunt cu adevărat bune. Restul, inclusiv ultra-lăudatul Blair Witch, sunt doar niște manierisme repetate ad infinitum, fără miză, fără zvâc, fără niciun gimmick mai acătării, fără personaje, fără niciun simț al tensiunii sau al ritmului.

Acestea fiind spuse, m-am aruncat asupra lui The Borderlands cu oareșce tragere de inimă, cu minima speranță că va fi cât de cât entertaining, mai ales pentru că regizorul Elliot Goldner nu avea nimic de „magnitudine” în prealabil (doar un scurtmetraj și un scurt documentar despre Franz Ferdinand). De altfel, nici la capitolul actori nu promitea prea mult, unul singur fiindu-mi vag cunoscut: Robin Hill (de prin Kill List și Sightseers).

The Borderlands nu promite prea mult la început, începe ca multe alte found footage-uri: ni se prezintă un mister, un taste of things to come și apoi sărim la personajele principale ce se acomodează în spațiul geografic prin care vor fi fugărite și/sau băgate în sperieți. Misterul e construit și acumulat într-un ritm destul de lent, ritm foarte propice, de altfel, pentru ca filmul să-și dezvolte personajele. Și aici e punctul în care strălucește, în mare parte, The Borderlands.

Personajele sunt un fel de Myth Busters monahali, cei trei indivizi fiind trimiși de Vatican undeva prin sud-estul Angliei pentru a investiga o serie de întâmplări paranormale într-o biserică. Acești trei indivizi sunt surprinzător de bine construiți ca personaje (există chimie între ei, schimburile de replici vin dintr-o zonă destul de naturală), deși nu evită complet clișeele genului. Ce e interesant e că, în graba lor de a demonta ideea de activitate paranormală, dezvăluie un set de curiozități aparte: credință versus știință. Diferența fiind că elementul religios al grupului este cel dispus să dezvăluie explicații științifice și realiste ale evenimentelor, ateul fiind mult mai dispus să accepte miracolul ca explicație.

În momentul în care filmul intră în vrie, totul se dezlănțuie foarte eficient, mai ales din regie. Ultimele minute sunt claustrofobice, frenetice și excelent dozate din punctul de vedere al terorii, în lipsa unui cuvânt mai bun.

Deși e destul de departe de The Last Exorcism – acolo personajele funcționau la un alt nivel, iar filmul în sine avea o altă miză (pierderea credinței etc.) -, The Borderlands e un prim efort regizoral ce merită văzut, mai ales pentru că emană atmosferă (îl ajută extraordinar de mult locurile în care e filmat, în special biserica) și pentru că se chinuie, totuși, să construiască o mitologie și niște personaje ce funcționează corect.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here