Originalitatea vizuală e mai greu de găsit la cinema, zilele astea, decât apa-n deşert. Dar Scott Pilgrim împotriva tuturor e genul de pahar pe care-l dai direct pe gât şi care te răcoreşte complet. E, clar, prima comedie romantică-joc video-film kung fu şi cere o nouă vizionare pentru că se întâmplă atât de multe în atât de puţin timp, încât abia reuşeşti să ţii pasul. Însă asta nu e un lucru rău.
Scott, jucat de Michael Cera (un actor mai matur si mai competent ca niciodată) este un loser din Toronto care nu mai poate înghesui şi un job şi responsabilităţi printre toate problemele sentimentale cu care se confruntă. A trecut un an de când a fost părăsit de iubita lui, Envy, şi are o relaţie castă, de clasa a doua, cu liceanca Knives Chau, care-l venerează.
Intră în scenă Ramona Flowers (Mary Elizabeth Winstead), o fată care-şi schimbă culoarea turbată a părului mai ceva decât Clementine din Eternal Sunshine of the Spotless Mind şi care devine instantaneu femeia viselor lui, vise în care Scott Pilgrim ne trage cu el, într-o lume minunată, nemaivăzută, echipată cu toate accesoriile unui geek de bază.
Lucrurile ar putea fi simple, dar nu sunt, pentru că Ramona are un bagaj – o valiză în care „locuiesc” şapte foşti iubiţi malefici, cu care Scott Pilgrim trebuie să găsească curajul să se lupte, de fiecare dată ajungând la un nou nivel – ca într-un joc video, cu tot cu puncte primite la învingerea fiecăruia şi ascensiunea în ceea ce priveşte experienţa.
Într-o lume în care orice roman grafic/bandă desenată este adaptată pentru marele ecran, britanicul Edgar Wright ne arată de ce adaptările astea merită. Sau de ce, de acum, ar putea merita: pentru că „ambalajul”, inovaţia vizuală este legată cu un cordon ombilical de romanele grafice ca mediu. În loc să încerce să transpună o poveste desenată pe ecran, cu mijloace clasice (aşa cum se întâmplă cu majoritatea supereroilor), Edgar Wright se lasă dus de val şi transformă lungmetrajul într-un mare roman grafic. Şi-ţi dai seama că n-ai de ce sa inghesui un pătrat (romanul grafic), într-un triunghi (filmul).
Montajul se potriveşte perfect: ai impresia că sari de la un „tablou“ la altul, cu tot cu explicaţiile foto. Telefonul care sună e însoţit de un text „Ring“, de parcă te-ai afla pe o pagină mută. Atunci când Scott închide ochii, ecranul se înnegreşte şi când este cuprins de gânduri sare dintr-un loc în altul, ca şi cum nu ar observa cum a ajuns acolo. Ignorând regula scenaristică „show, don’t tell“, Wright atinge un nou nivel de expresivitate. Dar apoi se rătăceşte în lumea pe care a creat-o şi, în loc de momente mici, în intimitatea pesonajelor, te trezeşti în lupte interminabile, ca atunci când, cu cât ajungi mai departe într-un joc video, cu atât îţi e mai greu să învingi adversarul.
Şi n-am simţit nevoia de lupte grandioase (inclusiv o scenă foarte Kill Bill în care Scott se luptă cu un grup de no-names asemănători cu cei 99 de asasini), mai ales pentru că un filon de romantism aproape adolescentin străbate tot filmul. Tot ce face Scott face din lesbianism… ăăă, iubire (dacă vedeţi filmul, înţelegeţi de ce) şi personajele sunt, dacă vorbim de maturitate, la acelaşi nivel cu Knives Chau, cea de 17 ani.
Fiecare dintre personajele secundare are un element atractiv. Cel mai nebun şi simpatic este colegul de cameră al lui Pilgrim, Walter (Kieran Culkin, fratele lui Macaulay), un tip gay care ilustrează expresia „fă ce-ţi zice popa, nu ce face el”. Merită menţionată şi Anna Kendrick (Up in the Air), în rolul surorii lui Scott. Şi printre cei şapte foşti malefici există „aur” de comedie. Jason Schwartzman, actorul preferat al lui Wes Anderson, este nemernicul perfect, în timp ce Brandon Routh (Superman Returns) face ce ştie el mai bine: joacă la fel ca o scândură de lemn, dar, spre norocul lui, i se potriveşte rolul unui rockstar vegan cu păr blond, perfect aranjat.
Filmul e despre toţi acei visători care habar n-au ce înseamnă să ai o relaţie în lumea reală. Şi despre cei care se văd eroi pozitivi fără să-şi dea seama că au elemente de eroi negativi.
Şi, poate, dacă învaţă lecţia potrivită, o pot aduce şi pe cea iubită în lumea lor.
