CRONICĂ: „War Horse”, de Steven Spielberg

0
88

Abia ce-a trecut prin săli Aventurile lui Tin Tin, şi Spielberg a lansat deja un nou film. War Horse/Calul de luptă e o dramă plasată în timpul Primului Război Mondial, dar de data asta regizorul o lasă mai moale cu adrenalina şi efectele speciale ca să se concentreze pe relaţii, sufleţel şi alte lucruri frumoase din această zonă.

Rezultatul e un buddy movie cu oameni şi animale, despre cât de umane sunt animalele şi cât de animale sunt unii oameni, chestiune mai mult decât digerabilă, dar presărată cu sentimentalisme.

Albert (Jeremy Irvine), un băiat de fermier dintr-un sătuc britanic, formează o prietenie specială cu Joey, un cal pursânge. După ce reuşesc cât de cât să câştige respectul comunităţii, cei doi sunt despărţiţi de război: Joey e vândut armatei şi apoi plimbat dintr-o tabără în alta, reuşind să fie îndrăgit de mai toţi oamenii pe care-i întâlneşte.

E de menţionat totuşi că War Horse e un film de război care nu te pierde pe drum cu prea multă acţiune zgomotoasă, ci mai degrabă te face să te bucuri că nu ai trăit acele vremuri. Ororile şi absurditatea sunt pictate în noroi şi sânge, din perspectiva cailor care au avut de suferit în lupte, iar câteva scene pot să scârbească serios orice iubitor de animale.

Un alt punct forte e o scenă de un comic delicios, în care Joey produce un pic de pace anglo-germană în jurul lui, fie ea şi temporară şi la scală foarte mică – scenă pe care nu vreau s-o stric dând prea multe detalii. Emily Watson e remarcabilă în rolul mamei lui Albert, dar Spielberg scoate melodramă din vulberabilitatea ei magnetică atât de bine folosită în Breaking the Waves. Şi dacă tot vorbim de danezi, să nu-l uităm pe Nicolas Bro (aici într-un cameo de soldat mărunt cu suflet mare), un actor parcă făcut pentru comedie pe care poate îl ştiţi din Offscreen, de Christoffer Boe, sau din Dark Horse al lui Dagur Kári.

Filmul nu numai că respectă convenţiile dramei de consum (şi aici mă refer la găselniţe scenaristice care să-ţi vâre personajele în inimă şi să te ţină ostatic de pe dinăuntru, la prim-planuri cu lacrima-n colţul ochiului, la muzică de atmosferă care îţi dictează ce trebuie să simţi la fiecare scenă – evident plasate fiecare la momentul potrivit), ci se scufundă îl ele până în vârful capului, le inspiră şi le expiră prin fiecare por: toată pelteaua de care e capabil Hollywood-ul se adună în cerurile de pe timp de pace mai ceva ca-n Pe aripile vântului.

La fel şi în gospodăria idilică în care un bunic are grijă de nepoata rămasă orfană sau în lumina care cade atât de perfect pe fulgii de zăpadă atât de perfecţi dinaintea happy end-ului. Ceea ce de fapt nu e nici o surpriză: oricât de dure ar fi anumite pasaje, tu ŞTII de la început că Albert şi Joey se vor reîntâlni CU SIGURANŢĂ la un moment dat, pentru că Albert I-A PROMIS asta lui Joey. Şi aşa mai departe.

***

War Horse rulează în cinematografele din România din 10 februarie, distribuit de Forum Film.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here