„Prometheus” – parcă am mai văzut filmul ăsta

2
182

Autor: Florin Bică

Prometheus-ul lui Ridley Scott este un film pe care l-am mai văzut. Tras la indigo după Alien-ul din 1978, filmul ne aşază iarăşi în faţa poveştii echipajului care ajunge pe o planetă îndepărtată doar pentru a-şi găsi obştescul sfârşit în faţa unei rase extraterestre şi neprietenoase.

Chiar şi fără să fi văzut trailerul, intuieşti din start (fiind vorba despre the same old Ridley şi despre un prequel la – nu unul – ci 4 Alieni), că n-o să se termine bine pentru majoritatea călătorilor de pe Prometheus. Intuieşti că moş Weyland e undeva ascuns pe navă şi, la cât de chinuit pare Guy Pearce sub tonele de machiaj menite să-l îmbătrânească înainte de vreme, nu e nicio surpriză prezenţa sa la bord, în căutarea originilor şi a sursei vieţii.

Etapele poveştii sunt atât de predictibile, încât ai impresia că scenariul este o reţetă de pe vremea bunicii, singura surpriză rămânând doar momentul confirmării lor.

Personaj interesant până la un anumit punct, Meredith „Bad-girl” Vickers (Charlize Theron) intră într-o zonă obscură în clipa în care îi spune lui Weyland „Tată!”, pierzându-şi aura misterioasă. Dacă sub masca durităţii se ascunde doar un banal conflict între generaţii (Weyland vs Vickers), personajul lui Theron rămâne incomplet, neînchegat.

Nici Elizabeth Shaw (Noomi Rapace) nu e vreo surpriză, ca personaj, într-atât de fidel călcându-i lui Ripley (Sigourney Weaver) pe urme. Cel mai interesant (e doar o preferinţă personală) este David (Michael Fassbender), androidul care însoţeşte echipajul, un personaj mai reuşit decât omologul său, Ash (Ian Holm), din Alien. David îmbină misterul cu subtilitatea, serviabilitatea cu dorinţa de a-şi atinge un ţel propriu.

Dacă la capitolul poveste şi personaje rămânem nemulţumiţi, filmul poate să câştige puncte pe partea vizuală, unde Prometheus bate Alien-ul din ’78, fapt (din nou) previzibil. Merită (re)marcată la aspectele pozitive coloana sonoră a filmului, semnată de Marc Streitenfeld (colaborator al lui Ridley Scott şi la A Good Year, American Gangster, Body of Lies şi Robin Hood).

Oricum, pentru cine nu a văzut clasicul Alien, Prometheus intră la categoria recomandat. E în mod clar peste transformărşii şi roboţeii de care ne-am plictisit în ultima vreme …

A! Să nu uit! Într-o secvenţă, Meredith Vickers îi spune tatălui ei: Regele domneşte, apoi moare. Este inevitabil. Să sperăm că nu o fi vreo prevestire pentru domnia lui Ridley Scott.

2 COMENTARII

  1. Eu n-as zice ca Noomi ii calca exact pe urmele lui Weaver. 🙂 Vizual Prometheus e mai bun si are si niste elemente originale frumos introduse de scenaristul D. Lindeloff, dar per anasamblu Alien e mai bun, mai intens, mai infricosator.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here