CRONICĂ. S-a vorbit şi s-a scris mult despre al doilea lungmetraj al lui Steve McQueen, proiectat în competiţia pentru Leul de Aur. Motivul principal e foarte simplu: e plin de sex. Dar hai să facem un exerciţiu de imaginaţie: cum ar arăta Shame fără atâtea piei nude şi gemete? Pe lângă faptul că ar fi mult mai scurt, ar fi doar un alt film cu morală creştină ca la carte, al cărui singur mesaj e „renunţă la vicii şi nu uita să-ţi iubeşti familia!”. Aşadar, o bază destul de slăbuţă, care câştigă atenţie zgândărind pudoarea unei părţi din public. Al doilea motiv ar fi Michael Fassbender în rolul principal (cu care McQueen a mai lucrat şi la Hunger), premiat cu Coppa Volpi pentru cea mai bună interpretare masculină.
Shame se anunţă ca film despre dependenţa de sex, dar nu e decât povestea bietului contemporan care se învaţă să despartă carnalul de emoţional şi se trezeşte că nu mai poate să le pună la un loc. Brandon (Fassbender) e un corporatist de treizeci şi ceva de ani care, cel puţin în prima jumătate de oră, pare un burlac destul de normal: un flirt din priviri în metrou, o ieşire în club cu prietenii sfârşită cu un one-night stand, ceva porno pe hard-ul de la birou – chestiile uzuale.
Problemele apar când intră în scenă două femei: Sissy (Carey Mulligan), artista-cu-probleme-care-devine-dependentă-de-fratele-mai-mare-cu-casă-şi-venituri-stabile, se mută la el şi îi dă viaţa peste cap. Între timp, Brandon începe să se ataşeze de o frumuseţe ciocolatie de la muncă (Nicole Beharie), dar e incapabil de o relaţie adevărată.
La capitolul vizual, Shame stă foarte bine: imaginea semnată de Sean Bobbitt e excelentă, oscilând între cald şi rece în funcţie de scenă. În plus, un cadru-tablou perfect compus, cu Carey Mulligan pe post de înger decăzut, e numai bun de pus în ramă. Scenariul nu acuză pe nimeni pentru punctul mort în care au ajuns cei doi fraţi (doar câteva sugestii extrem de vagi despre copilărie), dar în schimb nu uită să-l arate cu degetul (şi să-l facă să plătească) pe omul la costum cel insensibil. Ntz ntz, ntz, thirty-year-olds nowadays!, ai zice. Şi e cam singura impresie pe care ţi-o smulge filmul.
*Shame a câştigat premiul FIPRESCI la Veneţia, iar Michael Fassbender – Coppa Volpi pentru Cel mai bun actor.
