Nu mi se întâmplă foarte des să văd aproape singur un film într-o sală de cinema. Îmi vin în minte două ocazii: la Hannibal-ul lui Ridley Scott am rămas singur cu un prieten în sală după ce singurele companioane de cinema (două doamne aflate la senectute) au ieşit din sală exclamând „Hai, fă, să mergem, că ăsta nu e film istoric!”. Şi, a doua ocazie, la End of Days, cu Arnold Schwarzenegger şi Gabriel Byrne, pe care l-am văzut la fostul Cinema Aurora, pe vremea când se pregătea să nu mai fie cinema (filmul l-am văzut în următoarele condiţii: eu cu încă cineva într-o sală în care rămăseseră 3-4 rânduri de scaune, în restul sălii fiind un ditamai craterul).
La Ultimul Zburător (de Ovidiu Georgescu), cam la fel. Exceptând craterul. Două persoane în sală: eu şi o prietenă. Ne-am permis, deci, să vedem filmul ca şi cum l-am fi văzut acasă – discutând în gura mare, cu urlete, râsete, înjurături către ecran. Cel mai important lucru e, însă, faptul că am reuşit să-mi iau notiţe în timpul filmului. Revizitând aceste notiţe, am realizat că-s la fel de schizofrenice ca filmul aşa că, ceea ce urmează e un fel de cronică în care voi vărsa absolut toate chestiile pe care mi le-am notat în timpul filmului. Dacă nu există logică, rog a nu fi tras la răspundere – filmul e atât de rizibil încât nu poţi lucra foarte mult cu el.
Iată, deci, notiţele mele, cu nişte completări de rigoare pentru o minimă coerenţă:
– Eliza (Iulia Verdeş), cântăreaţa, îi spune fratelui său: „Tata ne zicea să nu mai mâncăm ştrudele de la ăsta că e comunist”. Aceasta fiind o discuţie despre personajul lui C. Cotimanis, mogul media.
– „Eşti muci după ea.” C. Cotimanis către fiul său, George Ivaşcu.
– „Parcă ieri vă aduceam ştrudele la filarmonică.” C. Cotimanis către Iulia Verdeş şi Florin Penişoară.
– Biroul de preşedinte de trust media cu rozmarin pe post de bonsai, pe care-l coafează. (Biroul lui C. Cotimanis)
– C. Cotimanis se întreabă dacă Iulia Verdeş „o are pe spate sau pe orizontală”.
– Replica anului: „Ţi-a f*t*t azimutul!”
– „Dacă nu ţi-o călăresc alţii, ţi-o călăresc eu!”
– Personajul lui C. Cotimanis, Stroenescu, este un fel de mogul media deţinător de Antena 1 filtrat printr-un simulacru tâmp de J.R. Ewing. (Odihnească-se Larry Hagman în pace!)
– Muzica e furată prost de la Phillip Glass şi al său soundtrack la Kooyanisqatsi.
– Eliza (Iulia Verdeş) fumează jointuri în grădină, uneori în prim-plan.
– „Would you dance with me, señorina?” La care se răspunde „Igen!”
– Ca orice zburător, Zenoni (Gabriel Duţu) are propriul soundtrack.
– Am învăţat cuvântul ŢUŢIPIDE. Sună a ceva din Legendele Olimpului.
– Motocicleta porneşte cu vrăji!!! Nu e contraproductiv să ai o vrajă la motocicletă?
– Se tot schimbă acţiunea de la noapte la zi, fără logică temporală. Ori e ca în filmele lui Ed Wood, ori trece foarte mult timp când se plimbă ăştia doi (Iulia Verdeş şi Gabriel Duţu) pe motocicletă.
– Eliza nu vrea zaibăr. (I se oferă Elizei, odată ajunsă în casa zburătorului, ceva de băut)
– Manolo (Constantin Cojocaru, în rolul unui fost zburător care are motor, „da’ nu-i mai merge”) îi hrăneşte pe Eliza şi pe Zanoni cu chestii negre de zburător. (Aflăm ulterior că este mătrăgună, pfiu)
– Eliza are trip-uri când borăşte. (Nici nu are rost să elaborez, sincer)
– Zanoni şi Eliza tratează sexul de parcă ar fi un proiect de traforaj. (Discută despre cum ar face ei sex şi Zanoni îi arată masa Elizei şi îi spune „Hai!”)
– Am impresia că lipsesc bucăţi din film.
– Manolo: „Să-l vezi pe fra-su ce sămânţă bună are!”
– Bodochi în rolul tatălui Elizei, fost Zburător şi el: „Voalul dintre cele două lumi se destramă!”
– Iulia Verdeş plânge ca într-un videoclip Bambi/Domnul Problemă.
– Bodochi e îmbrăcat ca şi cum ar fi clona ieftină a lui Liberace. (Să mă explic: e decedat, are nişte brizbrizuri la gât şi cântă la un pian decorat cu sfeşnic)
– Omul e dihotomie. (Nu ştiu cu ce ocazie mi-am notat asta)
– CE MAMA DRACULUI SE ÎNTÂMPLĂ??? (Exasperarea era deja prea mare, presupun)
– Apropo de scena de sex, mi-am notat: Până şi filmele cu Andrew Stevens arată mai bine.
– Lustruirea motocicletei = MASTURBARE
– Oamenii nu îşi schimbă chiloţii în filmul ăsta? (Nu doresc să intru în detalii)
– Cine ţine pungi de la Bigotti pe masă? (Apropo de product placement)
– Zburătorul, după ce a devenit muritor, s-a îmbrăcat ca un extra din Rămâi cu mine – cămaşă lila, eşarfă etc.
– „Jesus, parcă suntem în Twilight Zone!”, spune fratele Elizei înainte să devină zburător.
– DUBA MAGICĂ = CEL MAI JIGNITOR DEUS EX MACHINA (Da, e o dubă magică în film)
– E plin filmul de actori care au trecut în CV, la skills, „alegeri proaste de roluri”.
– Eliza e cântăreaţă de melodii refuzate de Oana Zăvoranu (cu tot cu motanul Marţafoi aferent).
– C. Cotimanis mănâncă zacuscă. Şi castraveţi muraţi.
– Următorul dialog are loc între C. Cotimanis şi asistenta lui:
„Ia zi, o are pe orizontală?”
„Nu ştiu, probabil.”
„O are! Eşti bună, fă! Eşti bună!”
– Ca orice cântăreaţă din România, Eliza nu ştie să facă playback.
– Eliza către C. Cotimanis, live on TV: „Domnule Stroenescu, cu tot respectul, te f*t în gură!”
– C. Cotimanis primeşte o cutie cu ştrudele.
– C. Cotimanis are un moment Tourette în vecinătatea cutiei cu ştrudele.
– Ah, Holograf pe genericul de final! Am făcut boli la urechi!
Acum putem să ne întoarcem la deplângerea stării cinema-ului de gen în România. Ultimul Zburător şi Domnişoara Christina au făcut ţăndări genul fantasy/horror neaoş. Cu toate astea, nu pot să neg că aştept cu nerăbdare părţile 2 şi 3 din trilogia Zburătorului (ceva cu meşterul Manole şi Mioriţa, dacă am înţeles corect). Deh, plăceri vinovate!
