„Variety” critică dur pelicula „Bunraku”, filmată în România

0
425
Ron Perlman şi Demi Moore
Ron Perlman şi Demi Moore

„Întorcându-se la 180 de grade faţă de debutul său curajos şi realist, Holly, regizorul scenarist născut în Israel Guy Moshe ne serveşte Bunraku, un fantasy de acţiune care îşi etalează artificiile conceptuale şi stilistice într-o pastişă ieftină pe gustul celor pentru care filmele nu pot fi prea diferite de cărţile de benzi desenate (nu romane grafice, care ar presupune şi ceva profunzime, ci cărţi de benzi desenate). Filmul e asemenea unui terrarium cu flori de plastic – decorativ, dar fără consistenţă şi fără viaţă”, scrie criticul Dennis Harvey pentru publicaţia „Variety”.

Bunraku a avut premiera zilele trecute la Festivalul de Film de la Toronto, la doi ani după filmările care au avut loc în România, la studiourile MediaPro. La acea vreme, prezenţa lui Demi Moore, Woody Harrelson şi Josh Hartnett în Bucureşti, pe platourile de la Buftea, a antrenat întreaga presă în goana după exclusivităţi.

„Un amestec de idei împrumutate”

În Bunraku, Nicola (Ron Perlman) şi agenţii săi stăpânesc un oraş în care luptele de stradă între clanuri devin obişnuinţă. Vocea naratorului (Mike Patton) anunţă apoi că în orice astfel de orăşel apare la un moment dat un Străin Tăcut (Josh Hartnett) care caută răzbunare, ceea ce se şi întâmplă. Lui i se alătură spadasinul japonez Yoshi (Gackt), care are la rândul lui poliţe de plătit lui Nicola. În luptele lor sunt prinşi Barmanul (Woody Harrelson) şi Alexandra (Demi Moore), o femeie de care Nicola s-a îndrăgostit. Titlul filmului e dat de un gen de teatru de păpuşi japonez.

„Are ceva din spaghetti westernuri, din filmele cu samurai, şi va fi construit şi filmat în întregime pe platou, în interior“, spunea regizorul în 2008, într-un interviu pentru „Cinema Without Borders“. Rezultatul însă, consideră „Variety”, este doar „un amestec de idei împrumutate”. „Elementele estetice includ tot ce se poate, de la cinema-ul mut expresionist german la filmele cu samurai şi Mad Max, de la dialoguri ca în benzile desenate, pe ecran (pentru replicile în japoneză), la efecte de sunet din jocuri video”.

Nici prestaţia actorilor nu salvează filmul. „Interesul pentru personaje e aproape zero, iar Hartnett, Moore şi Gackt (acesta din urmă filmat şi aranjat atât de drăguţ, încât unora ar fi bine să li se reamintească faptul că e vorba de un tip) nu sunt actori care să aducă prea mult umor sau nuanţe unor roluri concepute ca arhetipuri unidimensionale. Harrelson şi Perlman aduc un pic de excentricitate pe ecran, însă, în circumstanţele date, e o chestie pe care ar putea-o face la fel de bine şi în somn”, subliniază „Variety”.

Filmul ar putea ajunge pe ecranele româneşti la începutul anului viitor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here