Topurile Filmreporter.ro pe 2014

0
361
A Girl Walks Home Alone at Night, regia Ana Lily Amirpour
A Girl Walks Home Alone at Night, regia Ana Lily Amirpour

Înainte de a publica topurile criticilor și jurnaliștilor români pe 2014 – o tradiție, deja – vă tentăm cu o scurtă degustare: listele cu cele mai bune filme ale unora dintre autorii Filmreporter.ro.

Dragoș Marin

10. Blue RuinRevenge thriller executat într-un stil care amintește de John Carpenter și Ben Wheatley (de care îl apropie același umor sardonic), Blue Ruin bifează și totodată navighează printre convențiile genului cu precizie de ceasornic, iar regizorul Jeremy Saulnier le dă celor care au finanțat filmul, prin Kickstarter, glontele în cap pe care își doreau să-l vadă și o confruntare finală impecabil montată.

9. Starred Up – Dramă de închisoare cu tați și fii, multă forță brută și doi mari actori. Unul dintre ei e Jack O’Connell, pe care îl paște o celebritate de zile mari.

8. Borgman – Deconstrucție satirică  a imaginii familiei moderne, cu elementele specifice din rețetarul unui home invasion clasic, care se întâmplă să fie și un WTF total. Cam ce-ar ieși dacă Michael Haneke, Quentin Dupieux şi Yorgos Lanthimos şi-ar pune toţi mintea la contribuţie şi ar face un film împreună.

7. Calvary – La foc mai mic decât The Guard, filmul anterior al lui John Michael McDonagh, Calvary are ceva din fatalismul unui western (omul care așteaptă să își întâlnească sfârșitul anunțat) și împarte similarități cu Diary of a Country Priest, alt film în care preotul unei comunități rurale nu este cel mai popular om din sat.

6. Snowpiercer – SF post-apocaliptic cu vână şi perpetuum mobile, care nu-ți scoate ochii cu tezisme, deşi are mai multă critică socială decât zece producții de gen. La o adică, e vizionar. De neînțeles decizia de a nu fi distribuit pe marile ecrane de la noi.

5. NightcrawlerLate entry pe care nu cred că voi regreta că l-am adăugat în top. Jake Gylenhaall face rolul carierei într-un studiu de personaj de zile mari. Un film cum Hollywood-ul nu mai face de mult timp.

4. Force Majeure – Marea descoperire de la Filmele de la Cannes la București. O explorare cinică a vieții de cuplu, care atinge fix corzile potrivite.

3. The Grand Budapest Hotel – Încă  o prăjitură colorată de la Wes Anderson. Inspirat din scrierile lui Stefan Zweig, un autor pe care regizorul l-a descoperit recent, dar cu care împarte destule lucruri – printre care obiceiul de a-şi încadra poveştile în altele, ca niște coji de ceapă – The Grand Budapest Hotel e cel mai Andersonian dintre Wes-uri.

2. The Raid 2: Berandal – Cel mai bun sequel al ultimilor 23 de ani și cel mai visceral film de acțiune de la primul The Raid,filmul lui Gareth Evans le are pe toate – cele mai bune douăzeci de secvențe de luptă și cea mai tare urmărire cu mașini. Epic. Esențial pentru adolescentul din tine.

1. Under the Skin – OZN-ul cinematografic al anului, filmul lui Jonathan Glazer e o încrucișare bizară și profund originală de The Man Who Fell to Earth și un videoclip nelansat al lui Bjork.  2014 e anul lui Scarlett Johansson.

Top 10 distribuite în România 

  • 10       A Most Wanted Man
  • 9         Gone Girl
  • 8         The Lego Movie
  • 7         In Order of Disappearance
  • 6         The Wolf of Wall Street
  • 5         Broken Circle Breakdown
  • 4         Borgman
  • 3         Nightcrawler
  • 2         La Grande Belezza
  • 1        The Grand Budapest Hotel

Mențiuni, în ordine aleatorie: Whiplash, Dead Snow 2: Red vs. Dead, The Signal, Space Station 76, Love is Strange, Predestination, Edge of tomorrow, Boyhood.

Cătălin Mesaru

Topul meu pe 2014 este alcătuit strict din filme pe care le-am văzut în cinema sau în festivaluri.

Astfel:

1. A Girl Walks Home Alone At Night (r. Ana Lily Amirpour)

Filmat într-un alb-negru splendid și hipnotizant, A Girl Walks Home Alone At Night nu se jenează de la a-și apropria secvențe, bucăți de atmosferă și aproximări muzicale de la alți cineaști: Fellini, Lynch și chiar și un pic de John Hughes presărat prin muzică și prin dialoguri, totul învelit într-un film iranian semi-western amoros și cu estetică post-punk pe care o să tot vrei să-l revezi. E genul ăla de cinema un pic (mai mult) hipster, dar gingaș și seducător.

2. Maps to the Stars (r. David Cronenberg)

Nu ajunge la nivelul lui Inland Empire, dar e foarte aproape de haosul coșmaresc al lui Lynch, cu diferența că aici stăpânul body horror-ului te lovește de data asta cu un body horror care nu e extern. Ororile sunt în interior și sunt emanate de personaje, în loc să fie fățișe ca în Crash, eXistenZ sauVideodrome, de exemplu, într-unul din filmele MARI ale anului. Pentru că, nu-i așa, cu toții ne dorim să murim faimoși și îndopați cu pastile.

3. Magical Girl (r. Carlos Vermut)

Magical Girl se mișcă lent, lăsându-ți timp să prinzi toate trimiterile la criza economică din Spania, la felul de a fi al spaniolilor, te lasă să te scufunzi în umorul negru și amar, dar totodată delicios. E excelent jucat, Bárbara Lennie, în rolul tinerei „lipsite de sens”, copleșită de anxietate și de lehamite, e una din cele mai bune interpretări pe care am văzut-o anul acesta. Fiecare gest al ei, fiecare cuvânt, fiecare privire trădează vidul ce sălășuiește în personaj.

4. The Tale of Princess Kaguya (r. Isao Takahata)

Foarte multe lucruri noi nu sunt de spus despre The Tale of Princess Kaguya, acest comeback al lui Isao Takahata la lungmetraj (după 14 ani de la My Neighbors the Yamadas). Takahata întotdeauna a fost cel mai punk dintre cei de la Studiourile Ghibli, alegând întotdeauna să spună poveștile într-un fel aparte (comparându-l cu Miyazaki, de exemplu). The Tale of Princess Kaguyae un film gingaș, tandru și înduioșător până la Lună și înapoi, cu un design artistic fabulos.

5. Borgman (r. Alex van Warmerdam)

E o experiență absolut copleșitoare – ce Haneke? Ce home invasionBorgman e mai mult de atât – e cel mai bun film cu Rasputin (exagerez, e un simulacru de Rasputin) de la Rasputin, The Mad Monk, cel cu Christopher Lee. Mai mult decât o invazie a căminului (home invasion pentru puritani), Borgman e o vrăjire a căminului, la modul că personajul principal și a sa ceată de vagabonzi nu invadează cu forța casa proprietarilor middle spre upper class.

6. Cub a.k.a. Welp (r. Jonas Govaerts)

Dacă în prima jumătate (estimativ), filmul e mai slow paced, în ultimul act erupe într-o cavalcadă violentă și smintită. Întocmai ca unele din capcanele răspândite prin pădurea pe care copilandrii o populează, capcane ce nu sunt departe de niște mașinării în stilul Rube Goldberg. Și, întocmai precum filmul, se desfășoară încet, fiecare resort e întins la maxim până la declanșarea finală, când totul o ia bezmeticește la goană. Fără tăgadă, Cub e unul din cele mai bune filme de gen de anul acesta.

7. Guardians of the Galaxy (r. James Gunn)

Guardians of The Galaxy e ca atunci când eram mic și mă jucam cu action figures și simțeam și știam că pot face absolut ce vreau eu cu respectivele avataruri de plastic/cauciuc. James Gunn și întreaga echipă a filmului (cu excepția lui Zoe Saldana care, orice ai face, tot o actriță slabă rămâne) au un nas excelent pentru ceea ce înseamnă fun și livrează distracție într-un tonaj imens.

8. That Demon Within (r. Dante Lam)

Dante Lam nu se teme să depășească limita over the top-ului și ne angrenează într- un thriller profund psihologic și psihopat cu scene de acțiune magistrale, muzică sublimă și tensiune din aceea care te face să-ți înfigi unghiile-n palme și să-ți smulgi părul din cap.

9. Cold in July (r. Jim Mickle)

Jim Mickle revine după We Are What We Are cu acest film care e un rapel permanent la operele lui John Carpenter: de la muzică, la atmosferă, la asamblarea vizuală, terminând cu fonturile folosite pentru generice și mai că mă așteptam ca pe generic să scrie Directed by John CarpenterCold In July e memorabil și pemtru faptul că vine la pachet cu Don Johnson într-un rol extraordinar de cowboy detectiv, plin de carismă și eminamente pulp.

10. Nymphomaniac Vol. II (r. Lars von Trier)

Filmul cenzurat (și apoi necenzurat) al anului 2014. Cu scandalul de rigoare, desigur. Nymphomaniac vol. II se duce într-o zonă mult mai întunecată decât primul volum, unde LvT mi-a lăsat impresia că râde de fenomenul arthouse alături de public. Aici, regizorul face tot ce-i stă în putere pentru a năpădi spectatorul cu lucruri incomode, deprimante și mult prea amare.

Mențiuni speciale: No Tears For The Dead (r. Jeong-beom Lee), The Babadook (r. Jennifer Kent), Upstream Color (r. Shane Carruth), Tusk (r. Kevin Smith).

Florentina Ciuverca

Am ratat destule filme care au intrat la cinema, așa că topul meu e unul amestecat – din festivaluri și din săli. Sigur am ratat filme care s-ar fi aflat azi în top, dar asta se întâmplă, de fapt, în fiecare an. Uitându-mă pe listă, la final, constat că umorul negru m-a dat gata în 2014.

  1. Winter Sleep (r. Nuri Bilge Ceylan)
  2. Force Majeure (r. Ruben Ostlund)
  3. Corn Island (r. George Ovashvili)
  4. A Girl Walks Home Alone at Night (r. Ana Lily Amirpour)
  5. The Tribe (r. Miroslav Slaboșpițki)
  6. Stations of the Cross (r. Dietrich Bruggemann)
  7. In Order of Disappearance (r. Hans Petter Moland)
  8. The Wolf of Wall Street (r. Martin Scorsese)
  9. Nightcrawler (r. Dan Gilroy)
  10. Ida (r. Pawel Pawlikovski)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here