Autor: Laura Ion
Whip Whitaker, un pilot talentat, foarte bun profesionist, însă alcoolic şi narcoman – în câteva linii directoare, cam acesta este personajul interpretat în stilul inconfundabil, de actor care-şi ia foarte în serios personajul, de Denzel Washington, în Flight (Zborul).
Începând din preziua zborului care i-a schimbat şi lui viaţa, dar şi altora – șase persoane decedând – filmul lui Robert Zemeckis ne pune faţă în faţă cu un personaj pe care-l putem crede orice, numai pilot nu. Este divorţat, are un copil care locuieşte cu fosta soţie şi se află într-o relaţie cu o colegă de serviciu, o stewardesă cu care intră în tură chiar în dimineaţa fatală.
În pofida faptului că Whip Whitaker este alcoolic şi narcoman, ceea ce determină și explică anumite reacții brutale, calităţile sale umane profunde, dar şi cele profesionale vor fi scoase la iveală atât ca urmare a derulării zborului respectiv (aflându-se la cârma unui avion defect, reuşeşte să-l piloteze magistral, aducându-l la sol cu pagube minime, prin manevre şi tehnici de pilotaj teribil de ingenioase. În derularea anchetei, la un moment dat, un număr de 7-8 piloţi foarte buni sunt puşi să simuleze situaţia zborului respectiv, niciunul din aceştia nefiind în stare să aducă avionul întreg la sol), cât şi în relaţia cu Nicole Devlin, la rândul ei – o dependentă de alcool şi de droguri. Fiecare, în scurtul moment în care se întâlnesc, încearcă să-l susţină pe celălalt.
Ca spectatori, ne putem pune întrebarea dacă nu cumva, într-o stare de conştienţă neafectată de alcool şi droguri, el nu ar fi reuşit să prevadă mai dinainte problemele avionului, astfel încât să aducă la sol întregul număr de pasageri şi personal de bord. Totuşi, până la un punct, chiar şi comisia de anchetă înclină să-l considere nevinovat, urmare şi a ajutorului dat de şeful sindicatului, care manevrează probele toxicologice luate în spital. Spre finalul filmului (moralist), capacitatea sa de a minţi se blochează în momentul în care urma să paseze vina pe altcineva.
Zborul care i-a dat şansa de a fi devenit erou naţional îl pune în situaţii umane diferite. Încearcă să-şi domine dependenţele de alcool şi de droguri, fără a reuşi, un fiasco, la primul nivel, fiind şi relaţia pe care şi-o doreşte cu Nicole Devlin. Calitatea sa de tată are şi ea vicii teribile. Astfel încât, în cele din urmă, pilotul-erou care reuşise să aducă la sol, prin manevre numai de el ştiute, un avion cu aproape toţi pasagerii la bord, relativ întregi, ajunge în închisoare, pentru gravă neglijenţă în serviciu. Situaţie în care ajunge să preţuiască libertatea pe care şi-a câştigat-o și să lupte cu dependența.
Filmul se încheie cu o scenă care sugerează inclusiv recuperarea relaţiei dintre tată şi fiu. Concluzia: cât trăieşti şi ai o minimă capacitate etică, poţi repara aproape orice greşeală, viaţa îşi dă şansa asta, dacă accepţi modul în care-ţi e oferită şansa respectivă…
Zborul e profesionist lucrat, jucat impecabil de actori, printre care: John Goodman – furnizorul de cocaină, Bruce Greenwood – şeful sindicatului, Don Cheadle – avocatul angajat de sindicat, ori Melissa Leo – interpreta lui Nicole Devlin. Denzel Washington reuşește încă unul din rolurile sale puternice, bine conturate.
Filmul e condus cu mână sigură de regizorul Robert Zemeckis, „reţetarul” de succes al americanilor fiind bine pus pe peliculă, la fel ca şi tendinţa moralistă hollywoodiană, fără a epata cu această stringenţă, însă cu „străzi” bine delimitate în acţiune încă din scenariu (John Gatins), cât să construiască o mică „autostradă a adevărului salvator”… Zborul e ambivalent: cu salvări şi pierderi atât în realitatea exterioară personajului, cât şi în interiorul său, moral şi afectiv.
