Momentul potrivit: Right Now, Wrong Then (Festivalul de Film de la Locarno )

1
163

RightNowWrongThen_1

 
Cele 2 părți care constituie “Right Now, Wrong Then”, filmul regizat de sud-coreeanul Hong Sang-soo, evocă precedentul său “Tale of Cinema”, și păstrează formula retorică explorată ce l-a definit, aceea a scenariilor în oglindă și a variațiunilor de interpretare a unei situații. Regizorul explorează posibilitățile narative ale unei realități și ale reflexiei acelei realități, într-un tip de confruntare între absențe și prezențe, între o versiune și alt scenariu posibil.

Dialogul este într-adevăr un mijloc de interpretare în filmul câștigător al Leopardului de Aur al acestei ediții a Festivalului de Film de la Locarno. Cu puține modificări de dialog, însă relevante pentru a schimba întregul înțeles al conversației ce constituie alma mater-ul filmului, cei 2 protagoniști reușesc să transmită printr-o excelentă interpretare 2 povești de dragoste diferite: acea distincție dintre ce este și ce ar fi putut să fie. Hong Sang-Soo evocă prin intermediul protagonistului-regizor propria condiție de cineast independent și transmite prin intermediul acestui alter ego relațiile interumane pasagere, ce constituie cele 2 versiuni ale unei povești de dragoste ce-ar-fi-putut-să-fie-dar-nu-a-fost. Pe scurt, filmul prezintă întâlnirea dintre un el și o ea, un regizor și o tânără pictoriță ce se întâlnesc într-un templu dintr-un oraș în care regizorul se află pasager, pentru a-și prezenta filmul. Ies la o cafea, apoi se îmbată și adevăruri ies la iveală. La prima vedere o poveste de dragoste de genul Boy meets girl, “Right Now, Wrong Then”, prezintă cât se poate de realist 2 anti-romance în unul. Așteptările cu privire la dragoste fulgerătoare, la prima vedere, aventuri memorabile de-o seară ce schimbă destine, nu sunt apetența regizorului sud-coreean. “Right Now, Wrong Then” este o lucrare adorabilă fără a cădea în patetism sau idealizări precum Before Sunrise-ul lui Linklater.

RightNowWrongThen2

 
Dacă în prima parte, cea wrong, cea greșită, regizorului îi lipsește onestitatea în relaționarea cu fata, cea de-a doua este versiunea în care lucrurile decurg bine. La început, Hong Sang-soo prezintă povestea prin intermediul vocii din off, narațiunea este reconstituită din amintirile unui protagonist-narator, care descrie întâlnirea cu această tânără artistă. Apoi, aproape fără a schimba planurile, aceeași poveste este imperceptibil schimbată de alt unghi de abordare, din care acest narator aproape lipsește. Eliminarea filtrului subiectiv dă autenticitate poveștii secunde, dar și un plan de mister, care e de fapt varianta care a avut cu adevărat loc?

Magia filmului rezidă și din atenția alcătuirii planurilor, din încadraturi simetrice și atenție la alcătuirea framing-ului, cât și din apetența pentru o durată mai îndelungată a secvențelor, care dă senzația naturală a trecerii timpului fără a obosi. Minimalismul cadrelor, lipsa detaliilor pentru a da realism spațiilor, atrage mai mult atenția asupra personajelor și a schimbărilor de spirit care vor genera cele 2 povești distincte. În acest fel orice gest, privire, oftat, capătă o nouă nuanță datorită schimbărilor aproape imperceptibile de spații sau de încadraturi ale celor 2 povești. Misiunea celor 2 protagoniști este de a interpreta altfel scene aproape imperceptibil diferite, lucru remarcat si de juriul festivalului de la Locarno, care a acordat Premiul Pentru Cel Mai Bun Actor protagonistului Jung Jae-Young.

Regizorul sud-corean nu propune numai un duel al perspectivelor, ci și o chestionare a validității instanțelor narative, dezvoltând astfel multitudinea de emoții ce pot izvorî dintr-o situație, carențele limbajului și ale comunicării sentimentelor, dar mai ales ambiguitatea receptării senzațiilor pe care ți le transmite celălalt.

În definitiv, cele 2 părți nu sunt decât un exemplu despre potențialul situațiilor din viață. Nu există o situație mai mult sau mai puțin validă decât cealaltă, deși este evident că una dintre cele două este cea de dorit și implicit considerată aceea corectă (right now). Meritul scenariului și al interpretării este tocmai acesta: de a ilustra 2 interacțiuni subtil modificate, egal valabile, egal reale și extrem de emoționante prin însăși simplitatea și franchețea lor. Hong Sang-soo sugerează că sincronizarea e totul; atât în film, cât și în viață.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here