Între două vârste, între comedie şi tristeţuri – „Gianni şi femeile”

1
209

E o ironie cruntă că trăim într-o cultură care divinizează tinereţea, în condiţiile în care „bătrânul continent” e într-adevăr din ce în ce mai bătrân la nivel de populaţie. Aşa că orice film de calitate care vorbeşte despre înaintarea în vârstă e binevenit. Gianni e le donne/Gianni şi femeile, în regia lui Gianni Di Gregorio, e o astfel de producţie, şi în acelaşi timp o comedie savuroasă care e în stare să-şi păstreze actualitatea şi peste ani.

Gianni e le donne reuşeşte să vorbească despre îmbătrânire cu o tandreţe şi o lipsă de patetism pe care am mai văzut-o în două din cele mai emoţionante filme prinse anul trecut: producţia norvegiană Mamma Gógó, de Friðrik Þór Friðriksson, şi Eldfjall/Vulcanul, în regia islandezului Rúnar Rúnarsson. Dar dacă la nordici bătrâneţea e luată în tragic, ca şi cum ar fi un fel de cancer al sufletului, în pelicula italiană e mai degrabă ca o acnee jenantă pe care o luăm un pic peste picior înainte de a o accepta.

Gianni (interpretat de regizor) e un domn elegant în vârstă de 60 de ani, recent pensionat şi prins între rutina de familie şi politeţurile faţă de vecină, mamă şi cam tot restul lumii. Problemele încep când amicul său Alfonso îi redeschide ochii în legătură cu sexul: mai toţi cunoscuţii lor de aceeaşi vârstă au câte o prietenă mai tânără. Dar Gianni descoperă că trend-ul ăsta nu e de el. Cu aşa o poveste e atât de uşor să o dai în bară, dar comedia lui Di Gregorio e la fel de elegantă ca protagonistul său, nici măcar o pastilă de Viagra nereuşind să o vulgarizeze.

Deşi Di Gregorio e cunoscut mai mult ca scenarist (a colaborat şi la Gomorra lui Matteo Garrone), el e un excelent regizor al firescului, al lejerului, al compromisurilor mărunte din viaţa casnică. Toate personajele poartă prenumele actorilor, la fel ca în Pranzo di Ferragosto, primul său lungmetraj, şi highlight-ul suprem (în ambele filme) e Valeria De Franciscis în rolul mamei, o oază de voioşie la peste 90 de ani. Actriţa româncă Kristina Cepraga are un rol secundar reuşit, un început foarte bun pentru visul ei de a trăi făcând film de autor. Mai mult, cele două pelicule au pornit cu ambiţia de a reda farmecul cartierului roman Trastevere, şi oricine a vizitat Italia o să iasă din sală tânjind să se întoarcă.

În loc de clişeisticul cine n-are bătrâni să-şi cumpere, Gianni e le donne te lasă cu un cine are bătrâni (adică mai toată lumea), să facă bine să deschidă ochii să vadă că au şi ei un suflet. Care uneori e încă tânăr.

***
Filmul rulează în cinematografe din 17 februarie, distribuit de Transilvania Film.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here