Cele mai importante trei reviste de specialitate din lumea filmului, „Variety”, „Screen International” şi „The Hollywood Reporter” au publicat recent cronici despre singurul titlu românesc din selecţia oficială a Cannes-ului, Loverboy, în regia lui Cătălin Mitulescu.
Cei trei cronicari apreciază forţa şi carisma celor doi actori, Ada Condeescu şi George Piştereanu, dar consideră că întregul are aerul unui film nefinisat, care nu transcende clişeele. Drama unor adolescenţi din zona Constanţei care racolează fete pentru prostituţie prin metoda „îndrăgostirii” a avut premiera în Un Certain Regard pe 18 mai.
„Un tânăr care trăieşte recrutând fete pentru prostituţie aproape că-şi leapădă exteriorul dur în Loverboy, o dramă a unui cineast aflat la al doilea film, Cătălin Mitulescu, care încearcă să atingă profunzimi dar eşuează în a seduce”, îşi începe cronica Jay Weissberg, în „Variety”. „În ciuda prezenţei fermecătoarei actriţe Ada Condeescu şi a unor scene care fac filmul să pulseze, există o reţinere în felul de a filma şi în linia personajelor care pur şi simplu nu poate transcende clişeele. Bine făcut, fără a ieşi în evidenţă, Loverboy va avea parte de un traseu moderat prin festivaluri”.
Amintind de faptul că Mitulescu îi aduce în rolurile principale pe cei doi actori din Eu când vreau să fluier, fluier, criticul e de părere că echipa refăcută funcţionează bine, deşi „George Piştereanu, în rolul lui Luca, rămâne în mare parte impenetrabil, fie că poartă ochelari de soare sau nu; probabil că asta a fost şi intenţia, dar e greu să sprijini un film pe cineva care nu simte mare lucru”. În opinia sa, faptul că regizorul încearcă să-şi umanizeze personajul punându-l să aibă grijă de un bunic bolnav e „un stereotip care adaugă puţin filmului”. „Din fericire, Condeescu e o prezenţă carismatică pe ecran şi are capacitatea de a menţine interesul chiar şi atunci când scenariul n-o ajută prea mult”, adaugă criticul de film american.
Cea mai puternică scenă din film e cea în care Luca (Piştereanu) şi Veli (Condeescu) fac dragoste pentru prima dată – „camera rămâne fixată la o distanţă tulburătoare faţă de acel ceva care începe ca un viol şi se transformă în dorinţă reciprocă”. În viziunea sa, Mitulescu redă foarte bine senzaţia de loc uitat de lume, însă nu reuşeşte să sugereze motivaţiile acestor personaje, „nu alegerile nebuneşti de moment, ci deciziile pe termen lung, de un masochism tulburător”.
Piştereanu, un „gigolo brunet cu figură de star al cinema-ului francez sau italian din anii 60”
Veteranul Todd McCarthy, de la „The Hollywood Reporter”, îl compară pe George Piştereanu cu un „gigolo brunet cu figură de star al cinema-ului francez sau italian din anii 60” şi apreciază că, deşi Loverboy nu e unul „dintre marile filme româneşti, e totuşi unul interesant pentru adepţii acestei cinematografii înfloritoare”. „În maniera lipsită de emfază specifică Noului Cinema Românesc, unde evenimentele banale se acumulează lent pentru a exploda într-un climax revelator, Loverboy e compus în mare parte din activităţi cotidiene de rutină duse la capăt de personaje care nu fac prea multe ca să câştige interes sau simpatie”, scrie McCarthy, subliniind faptul că Mitulescu vorbeşte despre bolile societăţii şi aduce o notă morală în film fără să se agaţe de artificiile răsuflate ale melodramei.
În „Screen”, criticul Dan Făinaru scrie că „Mitulescu nu prea reuşeşte să echilibreze povestea de dragoste în sine, emoţionantă, cu factorii care o ucid în cele din urmă, iar lipsa unui focus clar asupra fundalului lasă senzaţia unui film neterminat”.
„Victimele unui sistem economic în care banii sunt puţini, dar tentaţiile nesfârşite, Luca (Piştereanu) şi prietenii săi, toţi puşti infractori fără ocupaţie, le fac rost peştilor de fete pe care aceştia le duc în străinătate la prostituţie (…) Încă pretinzând că e un tip dur care respinge din start orice tip de ataşament emoţional, Luca se trezeşte brusc legat de această fată ciudată, care aproape ameninţă să-i schimbe viaţa şi să-l transforme într-un tip obişnuit”, descrie Făinaru filmul, înainte de a trage concluzia:
„Relaţia dintre cei doi e, de departe, cea mai reuşită parte a filmului, legăturile dintre ei sunt surprinse în priviri scurte şi în gesturi mici, nesemnificative, care lasă să se întrevadă sentimentele ascunse în spatele aparenţei dure. Imaginile, ca de pildă peisajul întunecat sau bordeiele dărăpănate, dau senzaţia unui loc în care nimeni n-ar alege să trăiască de bunăvoie; însă contextul care ar fi trebuit să dea adevărata greutate conflictului, nu e suficient de distinct şi de precis”.
Loverboy ar putea ajunge în cinematografele din România în această vară.
Corespondenţă susţinută de
„un „gigolo brunet cu figură de star al cinema-ului francez sau italian din anii 60”… ce jigniri aduse lui deloin sau belmondo…