CRONICĂ. „The Dark Knight Rises”

The Dark Knight Rises/ Cavalerul negru: Legenda renaşte e sfârşitul unei trilogii pe care numai Christopher Nolan putea/avea dreptul să o încheie. Faptul că a făcut uitat unul dintre cele mai hulite filme din istorie (cu Batman Begins), ridicând apoi ştacheta pentru filmele cu super-eroi în stratosferă (cu The Dark Knight), făcea din partea a treia nu o altă lansare, ci un eveniment în sine.

La opt ani de la întâmplările din The Dark Knight, milionarul Bruce Wayne (Christian Bale) nu îşi mai petrece timpul împărţind dreptate în costum de liliac. Ba, mai mult, trăieşte izolat în obscuritate şi infirmitate, în compania majordomului său devotat, Alfred (Michael Caine). Până când un pericol nou, sub forma unui anarhist/mercenar cu fizic sculptat şi mască, Bane (Tom Hardy), aduce haosul – sub pretextul restabilirii ordinii naturale -, forţându-l să iasă din peşteră încă o dată. Cu accesorii actualizate, puse la dispoziţie de acelaşi Lucius Fox (Morgan Freeman), şi aliaţi de nădejde (comisarul Gordon – Gary Oldman – şi ecologista Miranda Tate – Marion Cotillard), Bruce Wayne duce o luptă în care poate pierde totul, într-un Gotham City care are din nou nevoie de eroul său.

Ambiţia este asul din mânecă şi principalul neajuns al filmului lui Nolan. Determinarea sa nu e una de tipul „ hai să facem ceva mai întortocheat, mai spectaculos şi mai exploziv decât înainte, mascând lipsa de idei în haine de spectacol”; asta ar putea face orice regizoraş plătit de la Hollywood. Nu, la Nolan e palpabilă dorinţa de a face film la o scară nemaivăzută de la Ben Hur şi Cleopatra încoace: o desfăşurare de forţe ce a presupus o perioadă record de filmare, un scenariu întortocheat ce jonglează cu locaţiile (Gotham e un compozit de L.A, Pittsburg şi New York), personaje vechi şi noi, zeci de mii de figuranţi, cascadorii pe bune şi peste 70 de minute filmate cu cele mai mari, scumpe şi performante camere din lume.

Muzica lui Hans Zimmer şi imaginea lui Wally Pfister (Inception) îţi taie răsuflarea, chiar dacă filmul are mai multe burţi decât peştele lui Iona. La cele trei ore ale sale, Rises e ca un vapor cu aburi cu mulţi pasageri, în aval pe Mississippi, greoi dar grandios: Gotham-ul lui Nolan e prea sumbru să permită urechilor costumului lui Catwoman să existe (Anne Hathaway e Selina Kyle în spandex şi atât), şi prea aglomerat sa facă loc pentru cel-din-titlu (cavalerul întunecat apare după zeci de minute de expoziţie); e preocupat în schimb să transforme în eroi oamenii de rând (poliţistul Blake – Joseph Gordon-Levitt) şi să ofere motivaţii şi context, atât personajelor negative – moştenirea Joker-ului lui Heath Ledger e o povară grea – cât şi evoluţiei lui Bruce Wayne, care va cădea de câte ori e nevoie, ca să demonstreze cât de greu îi e să se ridice. Iar miza de a închide satisfăcător o poveste de o asemenea anvergură e mare.

Ca torţionar al sufletului lui Batman, Bane e cel mai eficient dintre oponenţii mascatului; trupul lui Hardy, impresionant, joacă de multe ori în locul lui (a se vedea şi în Warrior), iar fascinaţia pe care o exercită asupra trepăduşilor săi e pe deplin justificată de prestanţa pe care o are. Hathaway e surpriză plăcută – Selina e isteaţă şi alunecoasă din mai multe puncte de vedere (relaţia ambiguă cu blonda Jen ar fi meritat explorată), cu agendă proprie şi ghid de supravieţuire.

Oricât de devotat ar fi reprezentării realiste a unui război civil în toata regula, The Dark Knight Rises rămâne, din fericire, tributar originilor de bandă desenată: ar fi mai sărac în spirit fără priveliştea a doi oponenţi ce îşi dau bătaie şi îşi rostesc cuvinte grele cu vocile alterate de măşti – Peter Travers de la Rolling Stone l-a asemuit pe Bale cu Clint „get off my lawn!” Eastwood în Gran Torino şi pe Hardy cu Sean Connery vorbind din spatele unui aparat de aer condiţionat. Iar cei de la Empire (şi aici nu pot traduce fără a pierde savoarea) l-au auzit în vocea lui Bane pe „Sir Ian McKellen gargling meths in a wind tunnel”. Când doi purtători de costume negre mulate se sărută de rămas bun în mijlocul străzii, înconjuraţi de oameni emoţionaţi, fruntea ţi se descreţeşte instantaneu.

Nici The Dark Knight Part Two, dar nici Godfather III, …Rises e pe rând frustrant, apoi uluitor, caleidoscopic şi totodată intim. Poate că nu e filmul pe care îl meritaţi, dar e cu siguranţă cel de care aveţi nevoie. Haideţi să-l vedeţi.

***

The Dark Knight Rises intră în cinematografe de vineri, 27 iulie, distribuit de MediaPro Distribution.