Cele mai bune filme ale anului. Topurile criticilor români pe 2012

8
670

UPDATE. Ca în fiecare dintre ultimii trei ani, Filmreporter.ro adună topurile criticilor români de film, în încercarea de a schiţa ce a fost mai bun pe ecranele româneşti sau în festivaluri în anul care se încheie.

Fac bilanţul pe 2012 criticii de film şi jurnaliştii Andrei Gorzo, Iulia Blaga, Mihai Chirilov, Andrei Creţulescu, Codruţa Creţulescu, Lucian Maier, Cristi Luca,  Alin Ludu-Dumbravă, Cinesseur (cinesseur.blogspot.com), Dragoş Marin, Ileana Bîrsan, Florin Barbu, Cristina Zaharia, Marin Apostol şi Alexandra Olivotto.

În clasamentele cronicarilor se regăsesc filme ca Holy Motors, Le Havre, Le gamin au vélo, Tinker Tailor Soldier Spy, Argo, Seven Psychopaths sau Killer Joe. Dintre cele româneşti, cele mai apreciate producţii lansate pe ecrane în 2012 sunt După dealuri, Toată lumea din familia noastră şi Visul lui Adalbert, al lui Gabriel Achim. Criticul Andrei Gorzo pune filmul lui Cristian Mungiu pe primul loc în topul său, înainte de Holy Motors şi Le Havre.

Clasamentele se referă, în principiu, la filmele care au rulat în cinematografele din România. Însă, pentru că multe dintre descoperirile anului au fost făcute în festivaluri, unii critici au alcătuit separat topuri cu filme care nu au ajuns încă în săli.

Andrei Gorzo

La întocmirea clasamentului de mai jos am luat în considerare numai filme distribuite oficial (pe parcursul anului 2012) în reţeaua cinematografică românească. Dacă aş fi extins plaja de selecţie ca să cuprindă toate filmele proiectate legal, de-a lungul anului (fie şi doar o dată), într-un cinematograf românesc (fie şi unul sigur), clasamentul ar fi arătat cu totul altfel, în fruntea lui (sau foarte aproape de ea) trecând filme ca A fost odată în Anatolia (de Nuri Bilge Ceylan, Turcia) şi Cosmopolis (de David Cronenberg, Canada).

Din păcate, nu am reuşit să văd toate filmele proiectate-dar-nedistribuite la noi de-a lungul anului, printre cele care mi-au scăpat (deocamdată) numărându-se şi unele foarte lăudate, precum Tabu (de Miguel Gomes, Portugalia) sau Post Tenebras Lux (de Carlos Reygadas, Mexic). Prin urmare, ca să păstrez totuşi o regulă clară în privinţa filmelor luate/neluate în considerare, m-am limitat la oferta distribuitorilor români, deşi aceasta mi s-a părut poate chiar şi mai sărăcăcioasă decât în alţi ani.

Deci:

1. După dealuri (Cristian Mungiu, România)

2. Motoare sfinte / Holy Motors (Leos Carax, Franţa)

3. Le Havre (Aki Kaurismäki, Finlanda-Franţa)

4. Toată lumea din familia noastră (Radu Jude, România)

5. Băiatul cu bicicleta / Le gamin au vélo (Luc şi Jean-Pierre Dardenne, Belgia)

6. Un spion care ştia prea multe / Tinker Tailor Soldier Spy (Thomas Alfredson, Marea Britanie)

7. J. Edgar (Clint Eastwood, SUA)

8. Killer Joe (William Friedkin, SUA)

9. Chipul lui Michel Piccoli în Habemus Papam (Nanni Moretti, Italia), dar nu şi restul filmului.

10. Secvenţa-generic plus secvenţele shanghaieze din Skyfall, dar nu şi restul filmului.

Mihai Chirilov

Cele mai bune filme pe care le-am văzut în 2012 – prin festivaluri, în cea mai mare parte – în nici o ordine.

Holy Motors, regia Leos Carax

După dealuri, regia Cristian Mungiu

Me Too, regia Alexei Balabanov

Paradise: Love, regia Ulrich Seidl

Après mai, regia Olivier Assayas

Spring Breakers, regia Harmony Korine

Chapiteau Show, regia Serghei Loban

Compliance, regia Craig Zobel

Izmena (Betrayal), regia Kirill Serebrennikov

Penance, regia Kiyoshi Kurosawa

Iulia Blaga

Filme româneşti:

1. După dealuri (Cristian Mungiu)

2. Toată lumea din familia noastră (Radu Jude)

3. Visul lui Adalbert (Gabriel Achim)

Filme străine:

1. Le Havre 

2. The Artist

3. O săptămână cu Marilyn/ My Week With Marilyn

4. Trebuie să vorbim despre Kevin/ We Need to Talk About Kevin

5. Tinker Tailor Soldier Spy

6. Băiatul cu bicicleta/Le gamin au vélo

7. Calul de luptă / War Horse

8. Sfintele motoare/ Holy Motors

9.  Argo

10. Ultima razie/ End of Watch

Nota: Topul românesc numără doar filmele care meritau reţinute, iar în topul străin au intrat şi filme a căror premieră mondială a avut loc în 2011. Dacă la filmele româneşti situaţia e cumva clară, criteriul după care sunt eşalonate filmele din topul străin e unul pur subiectiv sau, mai bine zis, cel care mă reprezintă cel mai bine azi, 18 decembrie, ora 18:02. Mâine la aceeaşi ora poate aş ridica Holy Motors şi aş mai cobori We Need to Talk about Kevin

Lucian Maier

Cu toate că în jur de 170 de filme au avut premiera în Romania în acest an, nu mi-a fost uşor să aleg cele zece titluri pe care să le aşez într-un top. Şi, din păcate, cauza acestei situaţii nu e una pozitivă, impusă de calitatea proiectelor prezente pe ecranele noastre.

Coordonatele pe care le-am urmărit în alcătuirea acestui clasament sunt date de intenţiile vizibile în construirea ficărui proiect – relaţia dintre subiect şi transpunerea acestuia în imagine, totul privit şi prin prisma unor filme de referinţă pentru tipul de demers abordat de peliculele eligibile aici; apoi de raportarea morală a autorului la propriile personaje şi la spectator, de modul în care autorul (dacă e vorba de un film independent) sau sistemul (dacă e vorba de un film hollywoodian) îşi face simţită prezenţa în film în mod negativ, prin prejudecăţi, conservatorism, promovarea visului american.

Acestea sunt motivele din cauza cărora nu apar în top filme precum Carnage, După dealuri sau Le gamin au vélo. De cealaltă parte, am dorit să aduc în top producţiile hollywoodiene făcute ca la carte, producţii în cadrul cărora există şi lucruri ce merită contemplate dincolo de spectacolul rezultat în urma folosirii unor tehnnologii de creaţie din ce în ce mai performante.

De asemenea, mi-am permis să aduc în top un film care a rulat doar de trei ori în România în 2012, de două ori la Cluj-Napoca în cadrul TIFF şi o dată în Bucureşti, în retrospectiva TIFF. Însă acesta chiar e un film deosebit! Dintre filmele care au rulat pe ecrane nu am reuşit să văd Le Havre al lui Aki Kaurismaki; poate că acesta ar fi fost în top fără probleme.

10. To Rome with Love

un film în care Woody Allen nu e atât de proaspăt pe cât ne-am dori, însă şi atunci când nu e în cea mai bună formă (şi reciclează multe din datele poveştilor sale trecute), Allen tot are suficientă substanţă încât să se ridice peste un întreg sezon de comedii hollywoodiene.

9. Cloud Atlas

o producţie curajoasă a fraţilor Wachowski şi a lui Tom Tykwer – dat fiind bugetul de care a avut nevoie acest proiect, unul impresionant pentru un film european, 100 de milioane de dolari; un film care (pentru ceea ce înseamnă cinematograful) nu excelează nici în poveste, nici ca povestire, dar, totuşi, pentru cine nu are răbdare sau nu ajunge să întâlnească 2001 – A Space Odyssey, Brazil sau Blade Runner, este un film care propune teme de reflecţie importante.

8. Life of Pi

un film de Ang Lee, autorul care a adus legendele chinezeşti în lumea occidentală (urmat magistral pe această cale de Zhang Yimou, prin Hero şi House of the Flying Daggers). Life of Pi (alături de Avatar) nu abuzează de cinematograful 3-D şi, spre deosebire de filmul lui Cameron, aici nici măcar nu avem de-a face cu explozii şi super-eroi. Imaginea lui Ang Lee e extrem de catifelată uneori, extrem de mătăsoasă alteori, aproape că ai plonja în anumite ape în care se scaldă personajul principal al filmului. Pe ecran sunt secvenţe care îţi fac pielea de găină prin impetuozitatea lor, dar şi anumite concesii făcute de Lee Hollywood-ului, care te fac să ai rezerve faţă de acest proiect.

7. Toată lumea din familia noastră

o discuţie despre răul familial, despre situaţii dureroase împinse până la ultimele consecinţe posibile; cu toate că are unele secvenţe problematice (întâlnirea lui Marius cu tatăl său) şi unele coincidenţe prea evidente (Marius fredonează o piesă Pink Floyd care îi caracterizează foarte bine viaţa), Toată lumea… e o comedie de moravuri care stă în picioare prin mixtura de absurd, comic şi dramatic din partea sa centrală (evenimentele care se petrec în apartamentul fostei sale soţii).

6. J. Edgar

un film biografic în al cărui subsol simţi necontenit că autorul, Clint Eastwood, dezvoltă un studiu de caz despre obsesie şi despre feţele diferite ale personalităţilor (şi persoanelor în genere); o structură narativă antrenantă, frumos orchestrată între mister, crimă şi iubire.

5. Visul lui Adalbert

o realizare teribilistă (unde teribilismul trebuie privit ca propunere ludică postmodernă, ceea ce îl face bine-venit), care merge de la prezenţa filmului-în-film, cu accent pe utilizarea filmului ca material de propagandă, pînă la sublinierea prezenţei aparatului de filmat în poveste, prin alunecări ale camerei care simulează mişcările ochiului din stadiul cel mai profund al somnului; un film fără Ceauşescu, despre ultima etapă a prezenţei sale pe ecranele istoriei.

4. Polisse

un film francez despre viaţa unei unităţi din poliţia pariziană care se ocupă doar de abuzurile pe care le suferă copiii; e construit ca un documentar, în care vedem cum poliţiştii trebuie să „limpezească” apele în cazuri în care copiii sunt răpiţi, violaţi, puşi să cerşească şi, printre picături, să îşi pună la punct şi propriile probleme existenţiale, nu foarte lesne de desluşit. Un film intens, cu un episod care priveşte şi România.

3. Skyfall

Sam Mendes (regie) şi Roger Deakins (imagine) au adus pe ecrane un Bond cu stil, exotic, nisipos, extrem de atractiv vizual.

2. Holy Motors

o zi din viaţa unui actor rezumă o întreagă experienţă umană contemporană digitală şi analogică; unele episoade ale filmului sunt antologice (în verva lui Buñuel), însă finalul e mult prea explicit (ca referinţă la conceptul de persona şi la prezenţa sa cotidiană) pentru a face din acest film un clasic sau un cult. Rămâne, totuşi, o experienţă cinematografică deosebită, care, în prima sa parte, se învecinează cu lucrările video-art şi cu instalaţiile artei contemporane, apoi coboară treptat spre zona clasică, musical. Şi sfârşeşte lamentabil.

01. De Jueves a Domingo 

e realizat de Dominga Sotomayor Castillo şi narează dezorganizarea unei familii. Faptele sunt cuprinse excelent şi susţinute fără probleme prin ceea ce ţine de cinematograf – cadraj, apertură, ritm, secvenţe, montaj. În urma vizionării e greu de imaginat cum ar fi putut fi spusă această istorie altfel decât cinematografic, fără a pierde din calităţi.

Andrei Creţulescu

Patru filme formidabile din 2011, cinci filme remarcabile din 2012, plus o minune oarecum greu de încadrat. Acum în ordine alfabetică – noţiunea de top îmi pare brusc (sic!) nefrecventabilă.

Holy Motors (regia Leos Carax)

Killer Joe (regia William Friedkin)

Le Havre (regia Aki Kaursimaki)

Life of Pi (regia Ang Lee)

Looper (regia Rian Johnson)

Oslo, 31 August (regia Joachim Trier)

Seven Psychopaths (regia Martin McDonagh)

Ted (regia Seth Macfarlane)

Tinker Tailor Soldier Spy (regia Tomas Alfredson)

Toată lumea din familia noastră (regia Radu Jude)

*Topul cuprinde numai filme distribuite în cinematografele din România.

Codruţa Creţulescu

1. Holy Motors (regia Leos Carax)

2. Killer Joe (regia William Friedkin)

3. Tinker Tailor Soldier Spy (regia Tomas Alfredson)

4. Le gamin au velo (regia Jean Luc & Pierre Dardenne)

5. Seven Psychopaths (regia Martin Mcdonagh)

6. Le Havre (regia Aki Kaursimaki)

7. Looper (regia Rian Johnson)

8. Ted (regia Seth Macfarlane)

9. Life Of Pi (regia Ang Lee)

10. Oslo, 31 August (regia Joachim Trier)

Un top anual ale cărui poziţii 4-8 sunt perfect interşanjabile şi din care lipseşte (poate) La vida de los pesces al lui Matias Bize. Filmul acestuia din urmă s-a lansat în 2010 şi a fost la TIFF în 2011, fapt pentru care prezenţa sa în topul pe 2012 ar fi oricum ilară. Pe de altă parte, graţie acestor întârzieri locale, am avut din ce face clasament – fără ele, ar fi fost o jumătate de top (doar cinci filme din cele zece sunt autentice producţii 2012). Cât despre români, a fost un an foarte bun.

*Topul cuprinde numai filme distribuite în cinematografele din România.

Alin Ludu Dumbravă

Top 10 în 2012 – alfabetic 

Argo

Holy Motors

Killer Joe (2011)

Looper

Prometheus

Seven Psychopats

Skyfall

The Artist

The Dark Knight Rises

The Grey

Filmul românesc al anului: Toată lumea din familia noastră, de Radu Jude

Ileana Bîrsan (BeWhere)

Cum regula îmi dictează să nu aleg decât filme distribuite în 2012 în circuitul cinematografelor, topul e plin de filme din 2011. Nu e nimic nou. Povestea se repetă în fiecare an.

O precizare: filmele româneşti primesc din partea mea acelaşi tratament ca şi cele străine, în consecinţă există un unic top al anului.

1. Holy Motors (2012, regia Leos Carax)

2. Le Havre (2011, regia Aki Kaursimaki)

3. Tinker Tailor Soldier Spy (2011, regia Tomas Alfredson)

4. We Need to Talk About Kevin (2011, regia Lynne Ramsay)

5. Toată lumea din familia noastră (2012, regia Radu Jude)

6. Oslo, August 31st (2011, regia Joachim Trier)

7. Argo (2012, regia Ben Affleck)

8. The Artist (2011, regia Michel Hazanavicius)

9. După dealuri (2012, regia Cristian Mungiu)

10. Carnage (2011, regia Roman Polanski)

Bonus: câteva filme văzute în 2012 despre care nu ştim dacă/când/cum vor ajunge într-un cinematograf autohton (în ordine alfabetică):

Amour (regia Michael Haneke)

Beasts of the Southern Wild (regia Benh Zeitlin)

Moonrise Kingdom (regia Wes Anderson)

Once Upon a Time in Anatolia (regia Nuri Bilge Ceylan)

Cristi Luca

Top 7 fime care au avut premiera în România

1. Holy Motors

2. După dealuri

3. Oslo, August 31st

4. Le gamin au vélo

5. Le Havre

6. Toată lumea din familia noastră

7. Tinker Tailor Soldier Spy 

Top 5 filme care nu au avut premiera în România

1. Amour

2. The Master

3. Post Tenebras Lux

4. Tabu

5. In Another Country 

Notă: Lipsa unor titluri importante din liste nu e dovada unui teribilism. Nu am apucat să le văd.

Anca Grădinariu

Top filme difuzate în România:

1. După dealuri 

2. Tinker Tailor Soldier Spy

3. Le Havre

4. Oslo, 31 august

5. Din dragoste cu cele mai bune intenţii

6. Le gamin au velo

7. We Need to Talk About Kevin

8. War Horse

9. The Artist

10. Magic Mike

Cinesseur (cinesseur.blogspot.com)

1. Holy Motors (regia Leos Carax)

2. Oslo, 31 august (regia Joachim Trier)

3. Le gamin au vélo (regia Jean-Pierre Dardenne & Luc Dardenne)

4. We Need to Talk About Kevin (regia Lynn Ramsay)

5. Poulet aux prunes (regia. Marjane Satrapi & Vincent Parronaud)

6. Tinker Tailor Soldier Spy (regia Tomas Alfredson)

7. Alpeis (regia Giorgios Lanthimos)

8. Carnage (regia Roman Polanski)

9. Killer Joe (regia William Friedkin)

10. Premium Rush (regia David Koepp)

Precizare: Acest clasament conţine exclusiv filme distribuite, în 2012, în cinematografele din România. Volens-nolens, într-un astfel de context, aria de selecţie s-a redus substantial. Topul pe care-l voi publica pe blog în ultima zi a anului va fi destul de diferit, atât ca număr de locuri, cât şi în ce priveşte conţinutul.

Dragoş Marin (Filmreporter.ro)

Top 5 distribuite în săli:

Le Havre – Aki Kaurismaki îşi traduce pentru a doua oară stilul inconfundabil, mutând din Finlanda în Franţa temele lui predilecte: valorile umane şi solidaritatea clasei muncitoare, pentru care viaţa este o luptă continuă. Ce rezultă e o încântare de la cap la coadă.

Holy Motors – Întoarcerea lui Leos Carax la lungmetraj, după 13 ani de absenţă, anunţat drept un trip vizual pentru care nimic nu te pregăteşte în prealabil. O experienţă de cinema totală, bizară şi profund satisfăcătoare.

Seven Psychopaths – Un comentariu isteţ, foarte amuzant, la adresa filmelor şi convenţiilor sale. De la Kiss Kiss Bang Bang încoace nu am mai văzut aşa ceva – un film ce intră direct în galeria de clasic-cult, care (pentru că) îşi asumă cu atâta candoare originile pulp, livrând cinefililor plăcere pură.

Argo – Cea mai curată porţie de entertainment venită de la Hollywood anul acesta, de la un Ben Affleck concentrat şi în mare formă. Pe sfert satiră a sistemului de producţie hollywoodian, pe jumătate thriller de spionaj cu deghizări şi evadări la limită, Argo e un melanj de genuri pe de-a-ntregul vizionabil.

The Artist – Mai mult decât o pastişă a filmului mut, un comentariu accesibil şi pertinent la adresa întregii perioade ce precede apariţia sunetului şi la adresa industriei filmului de azi.

Top 4 din festivaluri:

Once Upon a Time in Anatolia – …Nu e un basm popular (nici western sau film cu gangsteri) ci e o rafinată deconstrucţie a genului poliţist, à la Porumboiu. Minuţios în detalii (partea procedurală a meseriei e mai interesantă decât un episod din Doctor G), relevant (spune mai multe despre mentalitatea turcă decât un ghid de călătorie) şi atent asamblat.

Moonrise Kingdom – Încă o incursiune în mintea plină de detalii şi bizarerii a lui Wes Anderson. Cel mai frumos colorat film al anului.

Beasts of the Southern Wild – O fantastică poveste despre copilărie şi moarte, cu două interpretări magnifice venind de la non-profesionişti.

Shame – Puţine colaborări regizor-actor sunt la fel de interesante şi cu rezultate atât de provocatoare ca cea dintre Steve McQueen şi Michael Fassbender. Iar Shame împinge gradul de suportabilitate (de dragul artei) a lui Fassbender până la extrem, în rolul unui dependent de sex, a cărui viaţă e dată peste cap de vizita surorii sale.

Şi unul românesc:

Toată lumea din familia noastră – Un real şi firesc progres faţă de Cea mai fericită fată din lume, excelent jucat (în special de Serban Pavlu şi de revelaţia Sofia Nicolaescu) şi cu un scenariu strâns şi bine închegat, Toată lumea… e expresia maturizării artistice a lui Radu Jude.

Marin Apostol

(ioncinema.com, blogdecinema.ro)

Cel mai bun film românesc şi Cel mai bun film – dramă: După dealuri

…probabil şi cel mai bun film românesc de după 1989.

  • Pentru că Mungiu m-a surprins cu o poveste despre bine şi rău aşa cum n-a mai făcut-o nimeni până la el.
  • Pentru că răul este aproape nevinovat.
  • Pentru că porneşte de la un fapt real şi îl transformă într-o poveste despre frică, despre frica de a fi singur, frica de ceea ce nu poţi înţelege şi despre frica de a fi părăsit.
  • Pentru că Mungiu mi-a devenit simpatic când am observat că are şi umor.
  • Pentru că în După dealuri am văzut poate cei mai frumoşi ochi albaştri din cinematografia românească.

Cel mai bun film de acţiune: The Avengers

  • Pentru că e un spectacol impresionant, entertainment pur, iar ăsta ar trebui să fie un motiv suficient.
  • Pentru că e cel mai bun film cu supereroi făcut vreodată.

Cel mai bun thriller: Argo

  • Pentru că Ben Affleck se pricepe să regizeze mai bine decât joacă.
  • Pentru că reuşeşte să creeze tensiune şi să facă spectatorul să se întrebe ce va urma, deşi ştie foarte bine întreaga poveste.
  • Pentru că… John Goodman şi Alan Arkin sunt acolo.

Cea mai bună comedie: 21 Jump Street

  • Pentru că te face să râzi cam 60-70% din timp. Iar pentru o comedie, asta e ideal.
  • Pentru că Jonah Hill şi Channing Tatum mi-au devenit şi ei simpatici.

Filmul anului şi Cel mai bun film care nu s-a lansat în România: Beasts of the Southern Wild

  • Pentru că e un spectacol cinematografic, un film vesel şi optimist.
  • Pentru că e o adevărată plăcere să-l priveşti.
  • Pentru că peste milioane de ani, oamenii de ştiinţă vor descoperi că la un moment-dat a existat o fată pe nume Hushpuppy, care a trăit în Bathtub cu tatăl ei.

Cristina Zaharia (port.ro)

Top 10 cele mai bune filme ale anului

1. Viaţa peştilor

2. Un spion care ştia prea multe/ Tinker Tailor Soldier Spy

3. Artistul

4. Iubire persană

5. Trebuie să vorbim despre Kevin

6. Invincibilii

7. Oslo, 31 august

8. Brave

9. Skyfall

10. Holy Motors

Plus un minitop de consolare

11. Băiatul cu bicicleta

12. Le Havre

13. O afacere regală

14. Argo

15. Răzbunatorii

Top filme româneşti

1. Toată lumea din familia noastră

2. Visul lui Adalbert

3. Despre oameni şi melci

4. De ce fierbe copilul în mămăligă

5. O lună în Thailanda

6. Tatăl-fantomă

Şi, pentru că în fiecare an eu pun şi animaţii în topul cu cele mai bune filme ale anului, dar nimeni altcineva nu o face, iată un top separat cu ce a fost mai bun din gen, aproape la fel de multe şi la fel de bune ca cele de ficţiune.

1. ParaNorman

2. Hotel Transilvania

3. Madagascar 3

4. Ronal Barbarul

5. Ralph Strică-tot

6. Cinci eroi de legendă 

Florin Barbu

Pe româneşte:

După dealuri şi Despre oameni şi melci, amândouă pe primul loc.

Pe neromâneşte:

Holy Motors şi Seven Psychopaths, pe primul loc amândouă. După, ar fi Killer Joe şi Tinker Tailor Soldier Spy. Şi aş menţiona şi ultimul Bond, Skyfall.

Cu toate astea, revelaţia anului a fost japonezul Hitoshi Matsumoto, ale cărui trei filme (Big Man Japan, Symbol şi Saya-zamurai) le-am văzut la TIFF. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră!

Alexandra Olivotto

Top 5 filme strǎine

1. Amour (regia Michael Haneke)

2. Holy Motors (regia Leos Carax)

3. De rouille et d’os (regia Jacques Audiard)

4. Oslo, August 31st (regia Joachim Trier)

5. Skyfall (regia Sam Mendes)

Top filme româneşti

1. După dealuri (regia Cristian Mungiu)

2. Toată lumea din familia noastră (regia Radu Jude)

3.Visul lui Adalbert (regia Gabriel Achim)

4. Despre oameni şi melci (regia Tudor Giurgiu)

 

8 COMENTARII

  1. Wow, Cristina Zaharia cuprinde cam toate filmele romanesti, mai putin Dupa dealuri. Am fi vrut sa aflam ( cel putin eu) si cauzele pentru o asemenea decizie atat de extremista, as putea spune. :))

    Felicitari filmreporter pentru adunarea acestor opinii.

    O intrebare : Andrei Bangu s-a lasat de meserie? ;))

    • Bine ai revenit printre noi, Florin! Mi-era teamă că ai dispărut:) Chiar mă întrebam zilele trecute dacă mai citeşti site-ul sau te-am dezamăgit între timp:) Pe Cristina Zaharia o s-o las să-ţi răspundă, însă de Andrei Bangu pot să-ţi spun că s-a lăsat de scris, dar nu şi de văzut filme. Eu încă sper că o să-i vină din nou cheful să scrie:)

  2. Dupa ce am citit cronica sa la Dupa dealuri, nu ma mira de ce Cristina Zaharia nu a inclus filmul in lista sa. Este de departe cea mai oarba cronica a filmului pe care am citit-o. Pe de-o parte transforma punctele care, cel putin in Romania, au dus la recunoasterea unei impartialitati in tratarea subiectului ( cum ar fi personajul retinut al parintelui) in mici detalii care ( nu-i asa) trebuiau sa existe si punct. Pe de alta parte, ea vede din elementele ce duc la crearea acelei ”imagini largi” in care este dificil de gasit doar un vinovat accente anti-ortodoxie. As fi vrut sa existe un critic roman ca Jonathan Rosenbaum care sa nu lase astfel de cronici sa treaca neobservate si astfel de critici necriticati sau necorectati in oarba lor calatorie in lumea filmului.

  3. Sa pui pe acelasi loc 1 Dupa dealuri si Despre oameni si melci cred ca e prea de tot … si pentru un amator :). Filmul d-nului Mungiu e cu citeva clase peste cel al d-nului Giurgiu, parerea mea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here