Protestele din țară împotriva deciziei Guvernului Ponta de a trece Institutul Cultural Român în subordinea Senatului au fost dublate, în străinătate, de reacții la fel de vehemente. Personalități și instituții din Europa și Statele Unite au trimis scrisori deschide Guvernului, în care critică încercarea de a politiza activitatea ICR și de a schimba o conducere care promovat intens, în ultimii ani, arta și cultura românească în străinătate.
Reţelele culturale europene, reprezentând la rândul lor sute de alte organizaţii din domeniul artistic și cultural, au lansat săptămâna trecută o campanie de sprijin în favoarea ICR. Printre semnatarii scrisorilor deschise se numără IETM – International Network For Contemporary Performing Arts (reţea care reuneşte sute de organizaţii, artişti şi producători din domeniul artelor spectacolului din lumea întreagă), Culture Action Europe (organizaţie reunind peste 100 de membri reprezentând peste 80.000 de actori in domeniul cultural), NEMO – the Network of European Museum Organisations (32 organizaţii muzeale din Europa), Ig Kultur Osterreich (organism-umbrelă reunind peste 350 organizaţii culturale din Austria), World Cinema Alliance (reprezentând 2500 de profesionişti din cinematografie).
„Suntem sute de organizaţii, asociaţii şi reţele culturale şi artistice din Europa care reprezintă şi sunt în legătură cu mii de oameni reprezentând o diversitate de culturi şi de categorii. Protestăm cu tărie împotriva actualei propuneri a Guvernului României de a schimba misiunea şi subordonarea Institutului Cultural Român. Vă rugam să recunoaşteţi munca excelentă, responsabilă, eficientă şi cu rezultate impresionante pe care ICR-urile au desfăşurat-o şi să lăsaţi neatinse misiunea, independenţa şi subordonarea de până acum – nu vedem nimic greşit aici, numai lucruri bune; nimic care să trebuiască „reparat”!, se arată în scrisoarea de protest.
„Dispunând de mult mai puţine resurse ca alte institute culturale naţionale, ICR a reuşit admirabil să pună artiştii şi arta din România pe o harta culturală internaţională extrem de competitivă într-o perioadă relativ scurtă de timp. Acest fapt se datorează în foarte mare măsură viziunii inovatoare a preşedintelui Horia-Roman Patapievici de a răspunde cerinţelor de pe pieţele culturale internaţionale.
România este semnatară a numeroase tratate şi declaraţii internaţionale, atât cu şi fără caracter de lege, care obligă statele să sprijine într-un mod activ libertatea expresiei artistice şi culturale. O măsură “de urgenţă” pentru a schimba radical misiunea ICR şi de a-l trece sub un control politizat evident este împotriva literei şi spiritului tututor acestor documente.“, transmit organizațiile culturale semnatare.
O scrisoare deschisă de sprijin a fost transmisă, de asemenea, de MORE EUROPE (iniţiativă civică a fundaţiilor şi institutelor culturale având ca misiune sublinierea importanţei rolului pe care cultura îl joacă în relaţiile externe ale Uniunii Europene).
Personalităţi culturale franceze s-au raliat, de asemenea, protestului lansat de regizorul Lucian Pintilie privind hotărârea Guvernului Ponta de a subordona Institutul Cultural Roman autorităţii Senatului. Printre acestea se numără editorii Jean Mattern (Edition Gallimard), Christophe Bara (Editions L’ Entretemps), Paul Otchakovsky-Laurens (Editons P.O.L), scriitorul Michel Deguy, istoricul Alain Besançon (membru al Institut de France), traducătoarea Marie-France Ionesco, Philippe Tesson (jurnalist Le Figaro şi director al revistei teatrale L’avant-scene) şi Michel Ciment (critic de film, director al revistei Positif şi producător la France-Culture).
Ecourile au fost puternice și în Statele Unite, mai multe personalități ale filmului, teatrului și artelor vizuale trimițând scrisori deschise Guvernului şi Senatului:
Laurence Kardish, Senior Curator, Muzeul de Artă Modernă (MoMA), New York:
„Vă scriu pentru a lăuda Institutul Cultural Român aşa cum este el organizat în momentul de faţă. În New York, ICR este o instituţie remarcabilă care a oferit new yorkezilor, inclusiv românilor care locuiesc în metropola noastră, ocazia de a cunoaşte excelenţa din cultura română în toate domeniile. Lumea artistică din New York continuă să fie impresionată de faptul că acest grup care reprezintă o ţară a cărei populaţie este o fracţiune din cea a Germania, Marii Britanii sau Franţei şi ale cărei resurse sunt limitate poate fi atât de eficient şi cu rezultate comparabile cu cele ale serviciile culturale oferite de naţiunile amintite.“
Mike Maggiore, curator în cadrul Film Forum, New York:
„Suntem impresionaţi de mulţi ani de dedicaţia pe care ICR a arătat în promovarea artiştilor şi culturii româneşti. Există puţine state în lume care se pot bucura nu doar de emisari culturali eficienţi precum ICR, dar care au şi capacitatea şi excelenţa de a îi susţine pe artişti şi a transforma munca lor în ceva vital. Fără iniţiativa ICR de a ne edifica în privinţa diversităţii şi frumuseţii culturii române, am fi rămas probabil – cel puţin în Statele Unite – la ideea că România este ţara vampirilor din castele şi a gimnaştilor. În mod respectuos vă solicit să reconsideraţi actuala propunere de a modifica misiunea Institutului Cultural Român. Activitatea ICR – şi a artiştilor români – merită să fie deasupra disputei politice a momentului.“
Milos Stehlik, Director, Facets Multi-Media, Inc., Chicago:
„Institutul Cultural Român din New York, a cărui activitate o cunosc cel mai bine, este o organizaţie exemplară ale cărei activităţi şi impact acoperă întreaga SUA. Este MAI eficientă decât institutele culturale ale altor state care deţin, sunt sigur, bugete mult mai mari – ale Franţei sau Marii Britanii, de exemplu. Institutul a reuşit să poziţioneze România ca ţară dinamică din punct de vedere cultural şi democratic şi ca o forţă remarcabilă în Europa, precum şi ca naţiune cu o istorie bogată – foarte puţin cunoscută în Statele Unite. Orice încercare de a schimba misiunea Institutelor Culturale Româneşti aducându-le sub un evident control politic printr-o măsură „de urgenţă” reprezintă nu doar o lovitură împotriva libertăţii artistice, dar va fi contraproductivă pe termen lung în plasarea României la nivel global.“
Jane Lombard, Lombard Freid Projects, New York:
„Ţările devin cunoscute prin artiştii lor… nu invers. Artiştii contemporani şi cineaştii români sunt printre cei mai buni. Avem nevoie de ICR şi ICR trebuie să fie independent şi liber să arate lumii tot ce aveţi mai bun şi mai nou de oferit. Vă rog nu schimbaţi o instituţie care funcţionează şi care îşi reprezintă ţara în străinătate admirabil.“
Hou Hanrou, director al galeriei San Francisco Institute for the Arts (SFAI), fost curator al Bienalelor de la Lyon, Istanbul şi a pavilionului Franţei la Bienala de la Veneţia, San Francisco:
„Vă rog să luaţi la cunoştinţă sprijinul meu în a apăra o instituţie ca Institutul Cultural Român. Important nu este doar ca arta contemporană românească să rămână vizibilă pe plan internaţional cu sprijinul institutului – am avut o experienţă extraordinară colaborând cu ICR pentru proiectul Dan Perjovschi la SFAI. Mai imperativă este necesitatea de a apăra creaţia contemporană şi cultura experimentală pentru a întări societatea civilă care este ameninţată în lumea întreagă. ICR, alături de alte organizaţii naţionale şi internaţionale, sunt garanţii ale acestei rezistenţe şi consolidări. Trebuie să facem tot ceea ce este posibil pentru a le proteja…“
Edward Foster, preşedinte al Editurii Talisman House, New Jersey:
„Institutul Cultural Român a jucat în mod clar un rol foarte important în a aduce România şi cultura română în atenţia internaţională. Au ajuns la noi zvonuri că se ia în considerare reorganizarea Institutului şi a activităţii sale. Sper că aceste zvonuri sunt false. Activitatea ICR este crucială în menţinerea României ca un lider cultural pe plan global.“
Celor de mai sus li s-au alăturat alţi semnatari ai unor scrisori de sprijin, printre care directorul Festivalului Internaţional de Literatură Pen World Voices din New York, directorul CEC ARTSLINK (organizaţie de sprijin a colaborărilor artistice între SUA şi Europa de est), Alissa Simon, programator al Festivalului Internațional de Film de la Palm Springs, Basil Tsiokos, selecționer de film documentar la Sundance, echipa artistică şi administrativă a companiei de teatru Trapdoor din Chicago, Dennis Deletant, profesor dr. la Universitatea Georgetown din Washington, DC, Sal Robinson, editor la Melville House Publishing, sau regizoarea Julia Loktev (The Loneliest Planet).
Au relatat pe larg despre consecinţele ordonanţei de urgenţă referitoare la ICR, printre altele, agențiile AFP, Reuters, cotidienele Le Figaro, The New York Times, revista americană de film Variety („Cineaştii luptă pentru păstrarea neutralităţii institutului cultural“) și bloguri precum theaterofoneworld.org, al lui Randy Gener, reputat critic de teatru din New York („Institutele Culturale Româneşti sub asediu/Noul Guvern Ponta preia controlul politic“).
Luări de poziţie în favoarea ICR au venit și din partea partenerilor EUNIC din România: Institutul Goethe, Institutul Francez, British Council, Institutul Camoes, Centrul Ceh, Institutul Cervantes, Institutul Polonez, Centrul Cultural Ungar și Delegaţia Wallonie-Bruxelles.
Regizorii se coalizează în apărarea ICR-ului: „Este intolerabil ce se întâmplă”