„Hunger Games”. Sau cum suferă logica de dragul entertainment-ului

8
139

Autor: Dragoş Marin

CRONICĂ. Simultan cu startul ca din tun din SUA, unde a făcut în primul weekend încasări record, vine la noi ecranizarea primei cărţi dintr-o trilogie de teen fiction care a vândut milioane de exemplare – The Hunger Games, de Suzanne Collins.

Copleşit de un val de bunăvoinţă fără precedent, atât din partea criticilor americani cât şi din partea audienţei, filmul lui Gary Ross e o combinaţie fadă de Lord of the Flies (violenţa juvenilă), Gladiator (intrarea în „arenă”, carele alegorice şi finalul), Twilight (deşi nu îi place să o recunoască; dar are păduri, ogari în loc de lupi şi un triunghi amoros) şi Battle Royale (restul).

În Panem, o naţiune a viitorului împărţită în 12 sectoare sărace şi subjugate de „sediul central” Capitol, Jocurile Foamei sunt cea mai populară formă de divertisment: 24 de tineri (câte doi din fiecare district) sunt traşi la sorţi să participe într-un joc pe viaţă şi pe moarte din care doar unul va ieşi învingător. Katniss (Jennifer Lawrence), locuitoare a celui de-al doisprezecelea district, se oferă voluntară în locul surorii sale. Însoţită de concetăţeanul Peeta (Josh Hutcherson), pregătită mental de fostul câştigător Haymitch (Woody Harrelson) şi vestimentar de Cinna (Lenny Kravitz), arcaşa Katniss trebuie să se bazeze sale pe calităţile de vânător pentru a supravieţui jocurilor.

În supa scenariului plutesc nişte idei interesante legate de determinism, violenţă televizată, loialitate şi consumism, dar sunt cusute cu atât de multă aţă albă încât impactul e minim asupra unuia care nu a citit cărţile. Dintre toate lecţiile de viaţă, cele cu care rămâi sunt că „ speranţa e mai puternică decât frica” şi că „nu reuşeşti în sport fără sponsori”.

Sacrificarea logicii de dragul fanilor şi pentru aglomerarea a cât mai multe scene din carte dau impresia de neglijenţă. Personajelor le lipsesc motivaţiile – Haymitch şi Cinna se ataşează de Katniss peste noapte, deşi nu sunt decât nişte mercenari. Urmăritorii lui Katniss o încolţesc şi o forţează să se urce într-un copac greu de escaladat – decizia lor e să aştepte ca ea să coboare, nevăzând că se află într-o pădure plină de copaci în care se pot urca să aibă unghi de tragere.

Peeta e lăsat în viaţă pentru că e „cea mai bună şansă de a o găsi pe Katniss”, însă nu e omorât atunci trebuie. Cum se deghizează Peeta, rănit, şi mai ales fără o oglindă? În apa râului? De ce fac organizatorii să fie noapte (pentru că pot face asta, pădurea e un soi de realitate virtuală controlabilă pe computer!) tocmai în momentul bătăliei finale? Fără surse de iluminat, ce vor vedea spectatorii din ce surprind camerele? Ogarii făcuţi pe calculator care ar arăta nerealist în lumina soarelui? Toate sunt întrebări la care cartea probabil răspunde, dar nu şi ecranizarea care se vrea o operă autonomă.

Filmul are şi unele merite. Unele decizii regizorale sunt mai bune decât ideea de a filma „din mână”: camera stă aproape de personaje, lucru benefic atunci când o filmezi pe Jennifer Lawrence (care, spre onoarea ei, e foarte bună în rol); însuşi Steven Soderbergh regizează second unit-ul, injectând nişte energie în scenele de acţiune. Are cel puţin o scenă reuşită, cea a tragerilor la sorţi pentru Jocuri, ce trimite la sortarea de la poarta unui lagăr de concentrare. În fine, respectă regula că niciun film cu Woody Harrelson sau Stanley Tucci nu poate fi un dezastru complet.

După aproape 140 de minute, o voce din off strigă „Opriţi-vă”. Deşi are Arcade Fire pe genericul final, izbăvirea vine prea târziu.

dailyratioofmovies.blogspot.com

Pe acelaşi subiect: Blockbuster-ul „The Hunger Games”, în cinematografe: de ce a meritat aşteptarea

The Hunger Games este distribuit în cinematografele din România, din 23 martie, de Forum Film.

8 COMENTARII

  1. incerc sa explic cateva probleme semnalate la scenariu, cu mentiunea ca am citit cartile, dar n-am vazut filmul…
    Scuze in avans pentru orice spoliere. 🙂

    „nevăzând că se află într-o pădure plină de copaci în care se pot urca să aibă unghi de tragere”. daca nu-mi joaca memoria feste, ceilalti concurenti ramasi in joc nu aveau atributele lui Katniss (agilitate, tragere la distanta), si sa tragi din copacul invecinat cu un pistol in care aveai doar cateva gloante, catre o tinta totusi putin vizibila, nu e foarte smart. n-am vazut filmul inca, probabil ca scenografia n-a acoperit partea asta foarte eficient.
    despre sponsori, cred ca are mai mult legatura cu speranta. „cumparatorii” artefactelor sunt oameni obisnuiti din districtele sarace (11, 12), care au vazut in Katniss o scanteie din… ce va urma 🙂

    „cum fac organizatorii sa fie noapte?” they just do, because they can si astfel pot contribui la confuzie si la rasturnarea situatiilor (sa nu uitam ca se faceau pariuri grele). Arena nu este ceva normal, totul se schimba imediat prin manipulari stiintifice. Iar finalul se dorea a fi ceva controlabil, inclusiv prin noapte si aparitiile mutante, insa Katniss da totul peste cap.
    In carte totul era vizibil, camerele video erau ascunse peste tot si aveau capacitatea de a reda.

    So, per ansamblu, totul e logic si bine explicat in carti, iti pot confirma presupunerea asta. Cu toate ca filmul a costat o groaza de bani, cred ca problemele au fost cu set-up-ul, cu scenografia si probabil cu spatiul alocat detaliilor, care in timpul bataliei aduc foarte multa consistenta si claritate povestii.

    • Mersi de raspuns.
      Dupa cum ma asteptam, exista asadar explicatii pentru lucrurile de neinteles care se intampla.
      Dupa ce il vezi, sa ne impartasesti si noua parerea ta, caci suntem curiosi 🙂

    • @ Fane
      Mi-am mai amintit o nelamurire, pe care poate mi-o poti clarifica 🙂 M-a contrariat faptul ca la un moment dat Katniss e otravita de albine, si e inconstienta „for a couple of days”, timp in care Rue are grija de ea. Ei bine, cand se trezeste e ca si cum Jocul ar fi fost pus pe pauza cat a dormit ea…

      • yep, idem carte. numai ca accentul a fost pus pe delirul provocat de otrava. in paralel, se facea aluzie ca grupul de aliati din care facea parte si Peeta umbla aiurea prin padure. A avut bafta 🙂

  2. Eu am vazut filmul , nu am citit cartile. Mi-a palcut! Bun echilibrat, cu accent pe anumite chestiuni esentiale, captivant, cu efecte frumoase si actori exceptionali . Ma gandesc acum sa citesc si cartile, dar nu cred ca o sa imi schimb parerea despre film. Oricum e un mare succes.

  3. pentru mine, ca simplu amator de film, a fost foarte bine facut, cu tot ce ii trebuie sa te faca sa iti doresti sa il mai vezi si a doua oara

  4. Arena si Pamenul, descrierea lor e superba. Povestea? E cat se poate de originala si intreg filmul e diferit fata de tot ce am vazut. Efectele speciale completeaza frumos filmul. Nu stiu ce sa zic despre cei care nu au apreciat acest film, dar eu zic ca e super!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here