Midnight in Paris/ Miezul nopţii la Paris al lui Woody Allen e ca un şerbet dulceag, răcoros şi în culori de epocă – o comedie romantică suficient de superficială ca să prindă la publicul larg, dar în acelaşi timp suficient de rafinată şi de asezonată cu cultură cât să atragă şi publicul mai pretenţios (chiar dacă doza de cultură înseamnă personaje stereotipale, cel puţin o să ai satisfacţia că ştii care-i faza cu filmul cu oamenii care nu mai pot pleca de la o cină – şi altele de genul).
Gil (Owen Wilson sub formă de alter-ego mai tânăr al lui Woody Allen) şi Inez (Rachel McAdams) sunt un cuplu logodit care petrece o vacanţă în Paris pe banii tatălui fetei, cu ocazia călătoriei lui de afaceri. Încă de la început, scenariul ne dă indicii despre nepotrivirea celor doi – fiecare vrea altceva de la sejurul cu pricina. Mai mult, Gil e un scenarist mediocru (sau cel puţin aşa susţine el din zece în zece minute) de la Hollywood care crede că şi-ar găsi gloria scriind proză. Nu ştim cu ce se mai ocupă Inez în afară de purtat haine trendy, mers la cumpărături şi restaurante sau admirat nişte prieteni oh, atât de culţi, dar în aproape fiecare scenă vedem că e total străină de ambiţiile boem-artistice ale logodnicului ei şi de pasiunea lui pentru trecut.
De aici porneşte şi toată intriga – Gil descoperă un loc retras prin care pătrunde în Parisul anilor ’20, în care se împrieteneşte cu cea mai hip cremă a scenei culturale a epocii: Scott şi Zelda Fitzgerald, Ernest Hemingway, Gertrude Stein, TS Eliot, Picasso, Dali, Bunuel, toţi contribuind câte un pic la evoluţia lui ca scriitor. Da, la Woody Allen se poate şi asta – chiar dacă fantasmele personajelor nu apar în viaţa lor reală chiar aşa larger than life ca în, să zicem, Oedipus Wrecks, Allen rămâne în continuare un maestru în a pune inconştientul pe ecran (pe înţelesul tuturor şi, evident, cu mult umor) şi nu în ultimul rând, în a prinde spectatorii într-o poveste.
Dincolo de premisa aparent banală a unui cuplu care îşi descoperă incompatibilitatea, Midnight in Paris e un film care ne arată (pe faţă, fără cine ştie ce subtilităţi) că visul de a fi trăit în alte vremuri e o iluzie şi că am face bine să învăţăm să ne descurcăm cu prezentul. Cu toate astea, e o alegere bună dacă vrei să te relaxezi două ore şi să pleci la cinema cu o stare plăcută: în peisajul plin de comedii romantice americane tipice care apar ca ciupercile după ploaie şi sunt uitate la fel de repede (balast pe care Allen nu uită să-l ironizeze), un pic de fantastic nu strică.
*Midnight in Paris a avut premiera mondială la Cannes 2011 şi va rula în cinematografe de vineri, 2 septembrie, distribuit de Ro Image 2000.
În prima săptămână, va putea fi văzut la la Hollywood Multpilex, The Light Cinema, Movieplex din Bucureşti, în reţeaua Cinema City (Cotroceni, Sun Plaza, Arad, Bacău, Brăila, Cluj, Piteşti, Timişoara), Cityplex Constanţa şi Braşov, Odeon Cluj.