Batman (re)Begins. Deziluzii


Autor: Florin Bică

Acum, că l-am văzut, ştiu că The Dark Knight Rises/ Cavalerul negru: Legenda renaşte a fost în mod sigur o deziluzie pentru o parte a publicului. Ştiu şi că Bane, oricât s-a străduit Tom Hardy în spatele măştii, n-a avut nici măcar jumătate din gena demenţei sau din inteligenţa feroce a Joker-ului. Ştiu că valetul Alfred (Michael Caine) a fost prea mămos şi că personajul negativ (păpuşarul din umbră; nu Bane, altul) a apărut (şi a dispărut definitiv) atât de rapid încât aproape că nu a contat deloc în economia conflictului Bine-Rău sau în construirea climaxului poveştii. Ştiu că, în ciuda prestaţiei bune a lui Anne Hathaway, Michelle Pfeiffer rămâne prototipul femeii-pisică şi că o serie de personaje mărunte puteau foarte bine să lipsească din peisaj.

La final de poveste, a treia parte a trilogiei a lăsat să se vadă mai clar că nu Batman a fost miezul poveştii, ci omul din spatele măştii. Dacă în Batman Begins (2005) era explorată originea legendei (moartea brutală a părinţilor lui Bruce Wayne, frământările acestuia, căutările şi transformarea lui), în TDKR se revine cumva la punctul de plecare. Departe de a fi un justiţiar care îşi petrece nopţile sărind de pe un acoperiş pe altul în căutare de delincvenţi comuni, Wayne apare ca un aristocrat retras, izolat de societate, dezinteresat de propriile-i afaceri, măcinat de boală, dar mai ales de lipsa unei provocări adevărate.

Lăsând deoparte dezbaterile bizare gen „Cine-i mai tare? Batman sau Avengerşii?” şi făcând abstracţie de contabilizarea meticuloasă a box-office-ului, cred că trebuie subliniat că TDKR nu este nici Pianistul, nici Lista lui Schindler. Nu trebuie anticipat acelaşi nivel de profunzime a firului narativ. TDKR este doar un film cu supereroi, cu un tip care se îmbracă în liliac pentru a se bate cu „ăia răi”. Or, pentru acest gen de story/film, TDKR reuşeşte să fie – dincolo de unele slăbiciuni – un film bun, spectaculos, recomandabil.

Este datoria lui Wayne să spună că „nu le-a oferit încă totul cetăţenilor buni din Gotham”. Este datoria lui să spună că „oraşul are nevoie de el”. Dacă n-o spune Batman, atunci cine? Platitudinile fac parte din discursul (ba chiar din natura) unui supererou. Iar Christian Bale a reuşit destul de bine – încă o dată – să facă trecerea de la angoasa existenţială a lui Wayne la renaşterea sa ca Batman. TDKR este, până la urmă, un al doilea Batman Begins, o renaştere (sau hai să-i zicem ridicare) a eroului din propria cenuşă. Cred că ceea ce l-a făcut puternic pe Batman-ul lui Nolan faţă de alţi batmani au fost momentele lui de slăbiciune, îndoielile şi frământările interioare. Slăbiciunile, mai mult decât mişcările de arte marţiale sau cursele cu bat-mobilul, au arătat că eroul are suflet. Aici e meritul lui Nolan. A creat un Batman cu suflet.

Aş mai adăuga doar atât: că deşi i-a spus good bye lui Batman, Christopher Nolan a construit povestea în aşa fel încât să rămână cel puţin o fereastră deschisă pentru o eventuală relansare a poveştii. Pentru cine nu a văzut filmul, atenţie la poliţistul Blake (Joseph Gordon-Levitt)!

Citeşte şi:

CRONICĂ. „The Dark Knight Rises”

***

The Dark Knight Rises rulează în cinematografele din România din 20 iulie, distribuit de MediaPro Distribution.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *