Misiune: Imposibilă – Națiunea Secretă

La un moment dat, în Mission: Impossible – Rogue Nation/Misiune: Imposibilă – Națiunea Secretă, directorul CIA (Alec Baldwin) spune despre Ethan Hunt că este personificarea destinului. Cinci filme și nouăsprezece ani mai târziu, spionul jucat de Tom Cruise e, într-adevăr, un simbol arhetipal, iar demonstrațiile sale de curaj sunt o reflexie a convingerii nebune, dar și a respectului pe care superstarul  de 53 de ani îl are pentru fanii săi.

Chiar dacă sunt turnate din aceeași matriță (personaj negativ cu motivații abstracte-găselniță ce trebuie furată –măști –agenți dubli/tripli –gadgeturi improbabile), misiunile nu au arătat la fel. Producătorul Cruise a căutat mereu regizorul care să-și pună amprenta pe acest material ce se găsește în recuzita tuturor serialelor/seriilor cu spioni dintotdeauna, și să distingă astfel seria de Bond-urile și Bourne-urile cu care se înfruntă la box-office. Așa se face că, până acum, avem: un thriller regizat de Brian De Palma în care nimic și nimeni nu e ceea ce parte (vezi twist-ul iconoclast din actul trei, ce dă de pământ cu tradiția seriei TV omonime), un semi-rateu al lui John Woo cu porumbei și slow-motion (desigur), debutul în lungmetraj al unuia dintre oamenii care au schimbat fața televiziunii (JJ Abrams, care a oferit o mostră de cum ar arăta Alias pe marile ecrane), și debutul în live-action al lui Brad Bird (The Iron Giant, The Incredibles), pariu câștigat și cel mai spectaculos/reușit film al seriei.

Și astfel ajungem la Christopher McQuarrie, poate cea mai mare necunoscută, pentru mine, din ecuația lui Rogue Nation. Scenarist la The Usual Suspects și regizor al lui The Way of the Gun (prea puțin văzut, din păcate), McQuarrie a devenit între timp scenarist și regizor de casă pentru Cruise, căruia i-a scris Valkyrie, Edge of Tomorrow și adaptat/regizat (competent, dar fără să emane personalitate) Jack Reacher. Orice griji s-au dovedit însă nefondate. Pentru tot ce pierde pe partea asta, Rogue Nation compensează prin profesionalism.

De această dată, Ethan și echipa sa (cu aceeași membri de bază ca în Ghost Protocol, jucați de Simon Pegg pe post de comic relief, Ving Rhames și Jeremy Renner, această domnișoară de onoare a blockbusterelor americane) trebuie să înfrunte Sindicatul, o organizație criminală secretă (de care nici CIA nu știe) alcătuită din foști agenți si spioni internaționali declarați morți. Bineînțeles, Ethan e singurul care crede că Sindicatul e real și trebuie să își ia soarta în propriile mâini. În ecuație intră și o femeie misterioasă cu loialitate incertă, nume de spioană interbelică și alură de Lauren Bacall, Ilsa Faust (!), interpretată de revelația Rebecca Ferguson, care îi fură lui Cruise filmul de sub picioare. Minunată.

L-ați văzut pe Hunt/Cruise atârnând pe bune de ușa unui avion militar în zbor? E doar pre-genericul! Abia ții pasul cu Ethan și compania, care aleargă de la Londra și Viena până în Maroc și înapoi, dintr-o secvență expert executată (și filmată de Robert Elswit) într-alta, fără pauză, până la un act al treilea de-a dreptul intim comparativ cu cele precedente, care mi-a amintit de începutul primei misiuni din 1996. Pe fundalul sonor, acordurile temei compuse de Lalo Schifrin se îmbină cu reorchestrări ale celebrei arii din Turandot pe care o agață pe drum, la Opera din Viena. Nu-i perfect, căci ce mai e cu adevărat fresh în mainstream-ul de azi, dar tot e cel mai bun și isteț divertisment al verii.

Misiune: Imposibilă – Națiunea secretă nu arată a franciză ajunsă la capătul puterilor, ci ca o rafinare a unei formule la care se lucrează de aproape două decenii. Dacă răspunsul fanilor e pe măsură, nu-l văd pe Tom Cruise renunțând prea curând la rolul său de suflet, dar trebuie să o caute pe Rebecca Ferguson până la episodul următor. Știe unde să o găsească.

Filmul a intrat în cinematografe din 31 iulie, distribuit de Ro Image.

Trailer: