Când cele două tabere ale Răzbunătorilor se așează față în față, după 90 de minute de deliberări despre condiția supereroului și victime colaterale, primele gânduri care îți trec prin minte sunt “și totuși, de ce se bat ăștia unii cu alții? Hawkeye și-ar tăia o mână de dragul lui Black Widow!” și “Maaamă, treaba asta seamănă așa de mult cu Țară, țară, vrem ostași!”. Cu alte cuvinte o joacă de-a conflictul ce are loc doar în momentele de respiro dinaintea unei răfuieli mai serioase.
Din fericire, cei de la Marvel sunt mai isteți decât rivalii de la DC Comics, și semnalează ridicolul evident al înfruntării dintre două tabere de super-eroi ce sunt de-acord, în fond, în privința motivelor pentru care luptă ((niciunul dintre participanți nu pare să creadă că “aceasta e lupta adevărată”), fapt care face automat din Captain America: Civil War un blockbuster mult mai inteligent decât Batman v Superman (și din cel din urmă, un dezastru și mai mare, prin comparație). Și ce e cel mai trist pentru DC Comics, e că Marvel nici nu dă semne că s-ar strădui prea tare. Ajunși la al treisprezecelea film în opt ani, cei de la Marvel au ajuns să ecranizeze povești cu supereroi și-n somn: așa se face că le ia aproximativ 30 de secunde să îl restarteze pe Spiderman mai eficient decât cei de la Sony, care au avut nevoie de două filme prea lungi ca să ajungă la concluzia că e cazul să arunce prosopul în curtea rivalilor.
Nominal a treia parte a aventurilor lui Captain America (am spus-o și-o să mă repet, cel mai plictisitor super-erou dintre toți), Civil War funcționează mai degrabă ca o punte dintre două filme din seria Răzbunătorilor – nu degeaba a fost numit, mai în glumă, mai în serios, Avengers 2.5. Un acord semnat de peste 100 de țări care încearcă să reglementeze cumva vigilantismul activității grupului de super-eroi împarte echipa în două tabere – cea a lui Steve Rogers/Captain America (Chris Evans) – pentru care loialitatea față de prietenul său Bucky/The Winter Soldier – e mai presus de interesele statelor globului, și cea a lui Tony Stark/Iron Man (Robert Downey Jr.), căruia victimele colaterale îi atârnă greu pe conștiință.
Mărturisesc că nu mi-au fost prea clare motivele acestei polarizări. Dacă ești super-erou, fie că semnezi acordul, fie că nu, e cam același lucru: dacă nu îți convine un lucru pe care ești obligat să îl faci, conform acordului, refuzi și vei fi vânat. Dacă nu semnezi acordul și faci ce vrei, tot vânat vei fi. În fine. Orice motiv pentru care Ant Man intră în costumul lui Iron Man pentru a-i da peste cap circuitele este bun, presupun.
Încă o treabă pe care Marvel o face bine e faptul că înțelege că nu are nevoie de un alt antagonist. Unde cei de la DC îl grefau pe Doomsday pe actul al treilea din BvS, chestie care a mirosit mereu a disperare, Marvel se mulțumește cu un instigator (Baron Zemo – jucat de Daniel Brühl ) fără puteri speciale în film spre deosebire de comicsuri, conștient de propria inferioritate. Twist-ul din ultimul act e executat curat și organic, transformându-l pe Zemo într-un personaj cu care se poate chiar empatiza, fără vreo legătură cu cel din benzile desenate.
Și totuși nu mai pot aduna prea mult entuziasm pentru mașinăria de făcut filme a celor de la Marvel. Oricât de lustruite ar fi, secvențele nu aduc multe lucruri noi – showdown-ul de la aeroport are momente de ingeniozitate, multe dintre ele legate de Spiderman, dar alegerea locației e bizară. Sigur că se evită victime nedorite, dar în 20 de minute de efecte speciale care se ciocnesc pe piste de beton sub cerul liber este foarte mult spațiu gol. După ceva timp devine monoton. Locațiile indistincte, autostrăzi -pasaje subterane-birouri-beton-sticlă, sunt o problemă pe care a avut-o și filmul precedent al fraților Russo. E totuși un film cu super-eroi, nu thriller urban sau o continuare la Wall Street. Mi-a fost foarte greu să găsesc o poză decentă pe care să o adaug la acest articol și, până la urmă, am renunțat.
Chiar și fără panașul gagurilor vizuale sau verbale ale lui Joss Whedon și Shane Black, Captain America – Civil War funcționează totuși bine ca episod de sine stătător al unei povești (prea) serializate și se ridică cu ușurință deasupra competiției, dominând cu siguranță box-office-ul și dincolo de lansarea celui mai recent film X-Men. Nimic nou sub soare.
Captain America: Civil War intră în cinematografe din 6 mai, distribuit de Forum Film.
