Iron Man îl are pe Tony Stark, Thor îl are pe Loki, dar Captain America e cam insipid în nobleţea lui. Cei de la Marvel sunt conştienţi de asta – mai bine decât cei de la DC, care nu prea ştiu ce să facă cu Superman, un erou cu probleme asemănătoare – prin urmare caută să-și facă filmele interesante prin alte metode. Așa se face că prima incursiune avându-l pe Chris Evans ca protagonist preluase formatul unui advertorial pro-înrolare din anii ’40, iar această a doua aventură merge, conform declarațiilor producătorului Kevin Feige, pe modelul unui thriller paranoic șaptezecist deghizat în film cu super-eroi.
Al treilea film pe care Marvel îl scoate după Avengers, Captain America: The Winter Soldier/Căpitanul America: Războinicul Iernii e și cel care se ocupă cel mai mult să umple spațiul – din toate punctele de vedere- până la sequelul de anul viitor. Scos de la răcoare după 60 de ani, Steve Rogers (Chris Evans) are de făcut față unei lumi hiper-tehnologizate în care loialitățile și taberele nu mai sunt aceleași ca pe vremea în care dușmanul își purta zvastica la vedere.
Accesul său la informație e limitat de toate lucrurile pe care șeful său Nick Fury (Samuel L. Jackson) nu i le spune, iar misiunile la care ia parte au obiective secundare pe care le duce la îndeplinire fără știrea sa Natasha „Black Widow” Romanova (Scarlett Johansson). Câteva întorsături de situație neașteptate îi vor da șansa să demonstreze că nu e suficient să fii frumușel și să ai scut de vibranium – un dezertor, un șef nou (Robert Redford, la 40 de ani de la Three Days of the Condor), un aliat de care îl leagă experiența războiului (Anthony Mackie) și un inamic pe măsura sa care dă și titlul filmului – The Winter Soldier.
Cu Iron Man 3, Marvel dădea pentru prima oară cu adevărat impresia că nu se teme să se joace cu așteptările cohortelor de fani care le sorb din gură fiecare cuvințel, an de an, la Comic Con. Între timp s-au răzgândit, îndreptând „eroarea” în scurtmetrajul All Hail the King (lucru care m-a înfuriat maxim), iar The Winter Soldier merge pe aceeași linie a surprizelor scoase din joben care ar părea deștepte dacă dacă nu ar fi „îndreptate” pe parcurs sau dacă nu ar fi ridicole – o joacă de-a „alba-i de fapt neagra” ce se vrea a avea mare relevanță în lumea de azi.
Deși frații Joe și Anthony Russo – altă alegere inspirată, deloc evidentă a producătorilor – s-au format în televiziune (Arrested Development, Community) și nu au experiență cu superproducțiile, asta nu se vede în scenele de acțiune, care sunt punctul forte al filmului. Exceptând actul al treilea, care cade în obișnuita bubuială CGI Marvel, filmul e plin de explozii și urmăriri de mașini făcute pe bune, chiar dacă multe dintre ele sunt derivative – vezi atacul asupra lui Fury, excelent coregrafiat, cu The Winter Soldier (Sebastian Stan) pe post de Joker, sau cafteala din lift – una dintre cele mai cursive bucăți dintr-un film Marvel.
Chiar dacă la prima vedere e altceva – motiv pentru care e ridicat în slăvi de multă lume – Captain America: The Winter Soldier are aceleași atuuri ca celelalte producții Marvel– e peste Warner Bros./DC Comics și Sony, are energie, ambiție, umor și valori de producție -, și defecte – antagonist și/sau miză interschimbabilă cu ale celorlalți super-eroi, incapacitatea de a explica unde sunt Thor, Hulk și Iron Man (chiar și Hawkeye!) când ai nevoie de ei. Nu e suficient să îi aduci laolaltă odată la câțiva ani și să pretinzi că ai creat un univers în care să încapă toți, pentru ca apoi să nu-ți poți permite să îi aduci în film când scenariul o cere, pentru că Robert Downey Jr. mai are prea puține obligații contractuale.
Filmul rulează din 4 aprilie în cinematografele din România.
Citesc cu mare intarziere cronica/recenzia asta, iar referitor la ultimul paragraf tot ce pot sa zic este ca partea a 3-a de la Cap. America va fi adaptarea seriei de comics-uri Marvel Civil War (asa-i va zice si la film) unde am inteles ca apare si Iron Man (in posibil rol de antagonist daca e sa ne luam dupa sursa scenariului, desi probabi va fi un aliat care apare mai la final cand se impute treaba). Sper ca a ceasta parte a 3-a sa nu mearga pe trendul urmat de majoritatea filmelor in (cel putin) 3 parti, adica sa fie cea mai naspa.