Despre sex, cu respect. „Fading Gigolo”, cu Woody Allen și John Turturro

0
381

Gigolo de ocazie

În spatele camerelor, John Turturro e un cineast cel puțin la fel de eclectic și imprevizibil ca actorul a cărui filmografie are loc atât pentru frații Coen și Spike Lee cât și pentru Michael Bay. De la debutul Mac (Camera d’Or la Cannes în 1992), a adaptat o piesă de teatru (Illuminata), a făcut un musical neobișnuit (Romance and Cigarettes), un documentar plin de energie și entuziasm despre muzica napolitană (Passione), și acum revine pe ecrane cu Fading Gigolo, primul film cu-nu-și-de Woody Allen de multă vreme încoace.

Dincolo de diferențele de ordin formal, au multe lucruri în comun: au personalitate, muzică bună, sunt puțin văzute (toate, fără excepție, passion projects), filmate de regulă în New York, și gravitează în jurul/au ceva de spus despre comunitatea italiană.

În Fading Gigolo/ Gigolo de ocazie, Turturro se distribuie pe sine în rolul lui Fioravante, un florar de vârsta a doua care știe cum să se poarte cu femeile. Această abilitate îi dă prietenului său Murray (un evreu care vorbește și se poartă exact ca Woody Allen) o idee foarte profitabilă pentru amândoi – New York-ul e plin de femei singure sau neglijate de soții lor, care sunt dispuse să plătească pentru compania unui bărbat cu mâini dibace, iar Fioravante are fix ceea ce și doresc ele.

Așa că Murray se reprofilează rapid din librar în pește, și se pune pe deschis ochii femeilor care arată fix ca Sharon Stone (în rol de soție de alpinist), Sofia Vergara – as herself, bombă latino, și Vanessa Paradis – văduvă în comunitatea hasidică ultraortodoxă Satmar (care își ia numele de la Satu-Mare, locul de unde a pornit), cu perucă de French New Wave și sensibilitate crescută la atingere.

Inofensiv, scenariul lui Turturro e împănat cu glumițe cușer și apariții colorate – în special Liev Shrieber, care își poartă cârlionții cu mândrie – dar e, totodată, la fel de lipsit de direcție și de episodic precum aventurile de-o oră ale lui Fioravante. Niciunul dintre personaje nu trece peste pragul stereotipului cât să ajungă să respire oxigen, iar motivațiile și consecințele sunt note de subsol.

Cât timp filmul rămâne ușor ca fulgul, asta nu este o problemă, dar regizorul nu pare să se hotărască asupra tonului – pentru un film care le conține pe toate, Fading Gigolo e prea respectuos față de religie, adulter și negoț sexual ca să le abordeze frontal.

Filmul rulează din 2 mai în cinematografele din România.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here